“Sunt dezamăgit să asist la distrugerea celui mai mare şi important minister”, spunea, zilele acestea, un om din M.A.I., care a făcut din profesie vocaţie, asemenea altor oameni, nu puţini, profesionişti, morali şi devotaţi muncii din acest minister. Dezamăgirile lor, debusolarea altora nu au fost generate doar de flagrantul de un milion de euro, făcut cu imaginea M.A.I. în fundal. Sunt rezultatul unui cumul de evenimente, asupra cărora nu ştim dacă cineva s-a aplecat cu atenţie.
În iarna 2008 - 2009, Internele ajunseseră la “performanţa” tristă de a avea trei miniştri P.S.D. cu mandate de câteva zile. Oamenii erau menţinuţi până când îşi exprimau dezacordul faţă de propunerea echipei în privinţa numirii şefului D.G.I.P.I. sau până când făceau o numire neagreată. Cea de a patra numire, a lui Dan Nica, a fost mai trainică, semn că existase un consens. Doar că agreatul şef al D.G.I.P.I., Cornel Şerban, împreună cu un şef din D.G.A., Petre Pitcovici, erau reţinuţi, câteva zile după aceea, de D.N.A., într-un dosar de corupţie.
Primul trimestru al aceluiaşi an contabiliza plecarea din minister a aproape 600 de oameni. 40 erau ofiţeri de rang superior.
În toamnă, în campania electorală pentru prezidenţiale, Marian Vanghelie, care fusese implicat personal şi vocal în problematica numirii şefului D.G.I.P.I., îşi avertiza rivalii politici că arhiva D.G.I.P.I. este „pe mâini sigure”.
Primăvara acestui an venea cu „scandalul Voicu”. Convorbirile pe tema planurilor pe care senatorul P.S.D. le avea pentru varianta în care ajungea ministru de Interne au pus şi ele o pată pe faţa M.A.I. : „Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea...(...) În trei ani de zile pot face toată reţeaua din România!”.
Toamna a venit cu mitingul neautorizat al poliţiştilor
