Teodora Gheorghiu şi-a desăvârşit formarea muzicală la Cluj, a primit în 2003 un premiu la Concursul Internaţional „George Enescu" şi bursa de studii „Herbert von Karajan", care a propulsat-o apoi ca solistă a Operei de Stat din Viena.
Teodora Gheorghiu a colaborat de-a lungul timpului cu artişti renumiţi pe plan internaţional, dar apariţiile sale în România au fost foarte rare.
Când aţi descoperit opera şi ce v-a făcut să alegeţi această carieră?
Teodora Gheorghiu: Am început studiul muzicii cu flautul la Liceul de Muzică din Braşov, în paralel fiind solista corului de copii „Camerata Infantis", condus de domnul profesor Nicolae Bica. Acolo am descoperit plăcerea de a cânta, de a avea ca instrument propriul corp, dar şi disciplina studiului pentru atingerea performanţei. De acolo, drumul către studiul cântului mi-a fost netezit, iar decizia (luată sub îndrumarea profesorului Bica) a fost mai mult ca firească.
Cât de importantă a fost bursa „Herbert von Karajan" pe care aţi primit-o în 2003?
T.G.: Cred că o carieră artistică se construieşte în jurul unor întâlniri-cheie. Pentru mine, una dintre ele a fost cea cu Ioan Holender. După finala concursului „George Enescu", domnul Holender a venit la mine şi m-a întrebat dacă vreau să vin la Viena. Răspunsul cred că vi-l imaginaţi! Aşa am ajuns la opera din Viena cu bursa „Herbert von Karajan". Fără experienţă, am ajuns direct pe una din marile scene ale lumii. Iar experienţa a fost copleşitoare. Atunci am simţit că mai am încă mult de învăţat şi am decis să plec. M-am reîntors la Viena în 2007, după un an de studiu la prestigioasa „Chapelle Musicale Reine Elisabeth", din Bruxelles, şi alţi doi ani ca solistă a operei din Lucerna.
Am auzit că Jose Carreras ar fi avut un cuvânt important de spus în promovarea dumneavoastră. E adevărat? În ce a constat acest ajutor
