Ultimul sondaj CCSB, realizat la începutul acestei luni, nu aduce multe veşti noi, ci mai degrabǎ le confirmǎ pe cele vechi: Neîncrederea în Preşedinte şi prim-ministru sunt cvasi-generale, partidul de guvernǎmânt este cotat cu mai puţin de jumǎtate din voturile cu care a venit la putere, iar pesimismul a cuprins aproape întreaga populaţie.
Ar fi o ştire, anume dezumflarea fantomaticului Partid al Poporului de la 11% (sau chiar 17%, conform unor sondaje "pe surse") la 5%, dar ea era previzibilǎ (am explicat motivele, mai demult, în aceastǎ paginǎ). Oricum, s a infirmat teoria conform cǎreia declaraţiile privind intenţia de vot pentru acest partid ar fi un fel de "pungǎ" în care se ascund simpatizanţii PDL, ca efect al spiralei tǎcerii.
Oricum, fenomenul cunoscut în sociologia politicǎ drept spirala tǎcerii, aşa cum a fost descris în anii ‘70 de cǎtre Elisabeth Noelle-Neumann, intrǎ în funcţiune atunci când în societate existǎ o opinie dominantǎ, care anatemizeazǎ un anumit comportament (în speţǎ ar fi cel de susţinere a partidului de guvernǎmânt), şi care ar genera o teamǎ de dezaprobare sau izolare din partea majoritǎţii. Ori, în momentul de faţǎ, cuplul Bǎsecu-PDL are suficient de mulţi susţinǎtori (lideri de opinie respectaţi, canale media) cu influenţǎ în spaţiul public încât premisele sǎ nu fie întrunite. Proba neadecvǎrii o constituie faptul cǎ procentele pierdute de PP s-au distribuit aproape egal între toate partidele, care au înregistrat, fiecare, creşteri de douǎ-trei procente faţǎ de sondajele publicate anterior.
Existǎ însǎ un alt fenomen, înregistrat în mai toate sondajele din ultimele trei luni şi confirmat de cel publicat la sfârşitul sǎptǎmânii trecute. Dintre personalitǎţile publice, niciuna nu întruneşte un grad de încredere de peste 50%; cu alte cuvinte, locul lǎsat liber odatǎ cu prǎbuşirea lui Traian Bǎsecu la 13% a rǎmas libe
