Spre deosebire de mamele lor, tinerele se gândesc în primul rând la carieră, nu la căsnicie. Rochia albă de mireasă… Este momentul la care toate fetiţele visează. Numai că, în ultima perioadă, ziua căsătoriei e tot mai amânată.
Viaţa de cuplu: mariaj sau concubinaj? „Vreau întâi să mă realizez pe plan profesional, să am suficienţi bani şi abia apoi să-mi întemeiez o familie." Răspunsul pe care îl dă Cristina M., în vârstă de 26 de ani, pare să fie valabil în cazul multor tinere din ziua de astăzi. Mădălina D. are 27 de ani şi se gândeşte că mai are timp la dispoziţie pentru a se căsători. „Când o să «schimb prefixul», o să-mi pun problema asta. Deocamdată, am alte treburi. Trebuie să-mi consolidez poziţia la serviciu. Mai ales în vremurile astea dificile. Şi nici nu prea mă văd în rolul de nevastă. Cel puţin, nu acum", spune ea. Ce o face să gândească aşa? „Am intrat la facultate - nu din prima, din a doua -, am învăţat, prin anul III am început să şi muncesc, mi-am găsit un serviciu bun destul de greu, adică după câţiva ani de joburi cam neplăcute, şi chiar nu vreau să-l pierd." O deranjează că mama ei o tot bate la cap să se mărite şi că tatăl ei o priveşte pe sub sprâncene când îi spune că vrea să mai aştepte.
La fel simte şi Cristina M. „Dacă mama s-a căsătorit la 22 de ani, imediat după ce a terminat facultatea, şi apoi a făcut rapid un copil nu înseamnă că aşa trebuie să fac şi eu. Lumea s-a schimbat. Vremurile de azi nu sunt tocmai idilice", spune uşor revoltată tânăra.
Independenţă şi încredere
Maria are 32 de ani şi şi-a planificat nunta în primăvara anului viitor. Consideră că se mărită un pic cam târziu. „Poate că ar fi fost mai bine să mă mărit până în 30, poate pe la 29. Vârsta asta de 30 de ani are un impact psihologic foarte puternic asupra ta, ca femeie, cred eu. Eu, de pildă, după 30, am intrat în panică. Mi se părea că n-am f
