- Diverse - nr. 679 / 25 Noiembrie, 2010 Imprejurarile vietii m-au facut sa-mi duc existenta in Ardeal mai multi ani, aproape toata tineretea mea. Multe erau diferentele intre Ardeal si partea de sud a tarii, de unde veneam: portul, graiul, obiceiurie, comportamentul... Obisnuita cu firea zgomotoasa si adeseori exploziva a bucurestenilor, muntenilor sau a oltenilor, ajunsa in Ardeal, nu conteneam sa ma mir de vorba linistita si comportamentul mai supravegheat al locuitorilor de pe aceste meleaguri. Chiar cand erau mai expansivi, comportamentul avea frau bine strunit. Desi Romania are un spatiu mic, fata de alte tari, unitatea in diversitate ii da un spor de frumusete. Un exemplu semnificativ pentru comportamentul mai temperat al ardelenilor mi s-a parut ca se desprinde semnificativ dintr-o relatare a unui detaliu din timpul marelui eveniment trait cu mare intensitate de oameni la 1 Decembrie 1918. Unui mai varstic prieten, oftalmologul Coriolan Bucur, ii placea sa-mi povesteasca despre impresiile tatalui sau, preotul Iuliu Bucur, din Targu-Mures, care a participat la Adunarea din Alba Iulia, participare cu un entuziasm pe care l-a purtat in suflet pana la farsitul vietii. Entuziasmul acelor zile, care cuprinsese zarile, facea ca bucuria lasata in voia ei sa zboare pana in inaltul cerului. Pentru prima data, si spre durerea noastra, pentru singura data, Romania se afla intre hotarele ei firesti, cu toate provinciile. Imaginea acestei Romanii "dodoloate", cum ne spune Lucian Blaga, nu am mai avut-o din 1940 incoace si nu o putem inca intrezari curand. Atunci era marea bucurie a oamenilor pentru infaptuirea unei dreptati la care am sperat o prea lunga vreme, dar era si speranta unei tari infloritoare. Visul acesta s-a implinit. In urmatorii ani, am avut maximum de inflorire economica, de dezvoltare a artelor si culturii, de apogeu in politica...Asa imi explic de c