Evaluarea dizabilităţii unei persoane care a dobândit un handicap în timpul vieţii ar trebui făcută diferenţiat faţă de evaluarea dizabilităţii unei persoane care se naşte cu un handicap. Iar reanalizarea dosarelor persoanelor cu dizabilităţi, care într-adevăr au diferite afecţiuni, poate provoca adevărate tragedii, dacă se sistează indemnizaţiile, până la soluţionarea cazului.

Aceste aspecte şi multe altele sunt dezbătute la Forumul anual al prestatorilor de servicii pentru persoanele cu dizabilităţi, intitulat „Serviciile pentru persoanele cu dizabilităţi sub impactul crizei şi a măsurilor de austeritate din România”, ce are loc la Hotel Continental în perioada 25-26 noiembrie. „Scopul este să asigurăm o întâlnire anuală pentru membrii reţelei Dizabnet, o reţea a distribuitorilor de servicii pentru persoanele cu dizabilităţi. Aceste întâlniri anuale dau o posibilitate de schimb de experienţă şi, totodată, de a formula nişte propuneri referitoare la schimbările legislative, care sunt din păcate destul de frecvente în ultimii doi ani şi care din păcate se fac, după părerea membrilor noştri, sub o formă pompieristică. Sunt foarte multe sub influenţa crizei economice, iar drepturile omului spun că persoanele cu dizabilităţi nu pot să fie afectate din raţionamente economice”, a declarat Maria Koreck, facilitator reţea Dizabnet.

În acest sens s-au formulat o serie de propuneri, printre care şi evaluarea separată a persoanelor cu dizabilităţi obţinute pe parcursul vieţii şi a celor care s-au născut cu dizabilităţi. „Una dintre propuneri este că atunci când se evaluează dizabilitatea nu se face diferenţiere între persoanele care se nasc cu o anumită dizabilitate şi cei care dobândesc această dizabilitate din accident de muncă, etc. Indemnizaţiile sau ceea ce primesc ei, prestaţii sociale sau servicii sociale plătite, diferă foarte mult în detrimentu