Citesc faptul (divers) potrivit căruia japonezii recomandă (pentru menţinerea sănătăţii şi tratarea unor afecţiuni) cura cu apă. Ei spun că ziua trebuie să înceapă cu îngurgitarea unui litru şi jumătate, chiar mai mult, de lichid al vieţii. Bine, bine, zic, cu gândul la parimiologia noastră ce concluzionează, cu aluzie inclusă, apropo de beţivani: E băiat bun. Atâta doar că bea apă dimineaţa, pe stomacul gol. Adică e prieten cu Bachus!
Şi cu japonezii! aş glosa.
Dar cu Baudelaire? Cu autorul „Florilor răului” nu este, fiindcă marele poet francez a zis: „Cine bea doar apă are un secret de ascuns!”
Or, nimeni nu doreşte să fie suspicionat că e spion sau, chiar, nesincer. Drept care recomand cura cu lichidul adevărului, licoarea strugurelui, apa de foc sau zeama de prună.
Hâc! Să trăiţi. Bine, bine şi cât vreţi! Nu-n poziţie de drepţi, ci matoli, adică beţi! Citesc faptul (divers) potrivit căruia japonezii recomandă (pentru menţinerea sănătăţii şi tratarea unor afecţiuni) cura cu apă. Ei spun că ziua trebuie să înceapă cu îngurgitarea unui litru şi jumătate, chiar mai mult, de lichid al vieţii. Bine, bine, zic, cu gândul la parimiologia noastră ce concluzionează, cu aluzie inclusă, apropo de beţivani: E băiat bun. Atâta doar că bea apă dimineaţa, pe stomacul gol. Adică e prieten cu Bachus!
Şi cu japonezii! aş glosa.
Dar cu Baudelaire? Cu autorul „Florilor răului” nu este, fiindcă marele poet francez a zis: „Cine bea doar apă are un secret de ascuns!”
Or, nimeni nu doreşte să fie suspicionat că e spion sau, chiar, nesincer. Drept care recomand cura cu lichidul adevărului, licoarea strugurelui, apa de foc sau zeama de prună.
Hâc! Să trăiţi. Bine, bine şi cât vreţi! Nu-n poziţie de drepţi, ci matoli, adică beţi!
