- Cultural - nr. 679 / 25 Noiembrie, 2010 Revad notite de odinioara, din vremea cand bateam aproape la pas zona aceasta blestemata. La putine zile dupa episoadele tragice din '90, de la Targu- Mures, Zetea, Dealu, Cristur, Odorhei, in miez de noapte, bateam la usa de acasa a primarului din Odorhei, unde ne-a condus un tanar licean ungur, pe care l-am abordat intamplator. Eram insotit de Tibor Bács, asul volanului de la Radio Cluj, si de redactorul Gelu Carlig, din sectia pe care o conduceam... Ne-a primit cu amabilitate, chiar cu inima deschisa. Un barbat la vreo 50 de ani, medic veterinar, absolvent de Cluj. Povestea a-nceput de la vremurile studentiei, amintiri despre colegi si dascali, despre Casa de Cultura, pe care o frecventa cu bucuria omului ce nu cantarea valoarea unui spectacol sau a unei manifestari dupa limba in care se vorbea. Era un bun ungur, insetat de cultura. Si mai era si indragostit... Din bar, atunci, in miez de noapte, a adus o sticla de vin negru, sec, cum rar gasesti. Am ciocnit, ne-a vorbit despre poverile ce apasau peste batranul oras, dar si despre gandul de a se retrage la meseria pe care o iubea... Mi-a povestit despre istoria zbuciumata a Cetatii, despre drama neamului secuiesc, despre planurile pe care le are. Fara sa ocolim crimele care au zguduit nu doar lumea romaneasca. Le denunta, le condamna si spera ca asa ceva sa nu se mai repete. Departe de a fi un fanatic... Un om asezat, chibzuit, cu credinta in Dumnezeu. Un om echilibrat. A fost o seara din care "notesul" meu si reportofonul au pastrat imagini sonore greu de uitat. A cata intalnire sa fi fost cu aceste meleaguri? Cred ca de patru-cinci ori pe an, inca din studentie, bateam aceste drumuri. Aveam o sora a mamei la Miercurea Ciuc, Ioana Ene-Alexandrescu, eram nelipsit de la Taberele de la Izvorul Muresului, de la curele balneare de la Tusnad-Bai, iar mai tarziu, cand repar