Pasionat de artă încă de mic, Andrei este un tânăr ceramist implicat în proiecte umanitare.

În copilărie, Andrei visa la o carieră în uniformă militară. „Cred că aveam multe rude care erau cadre militare şi de asta mi-am dorit şi eu să devin unul. Apoi, am fost convins de părinţi să mă îndrept spre arte", povesteşte tânărul. Firea de artist, spune Andrei, a „moştenit-o" de la naşul său de botez, artistul Mircea Mocanu, cel care este mentorul lui. De la cinci ani, a luat prima pensulă în mână şi a participat la expoziţii de pictură, la Casa Pionierilor. „În clasa a X-a, Alexandru Gavrilaş m-a tăiat de pe lista celor care s-au înscris la pictură murală şi m-a trecut la sculptură, o secţie care avea mai puţini înscrişi, pentru că e arta care se face în murdărie şi puţini o aleg", povesteşte Andrei. Pentur el, însă, sculptura e tridimensională şi îi place pentru că poate simţi forma lucrărilor pe care le face. „Sculptura are o anumită putere de impact mai mare decât orice artă", este convins ceramistul. Când intră în atelier, Andrie spune că are nevoie de stare de spirit specială, de multă linişte. „Trebuie să beau două ceşti de cafea şi, ar fi minunat dacă nu aş avea griji, atunci când mă apuc de sculptat. «Corul Inocenţilor», însă, a fost o lucrare care a curs de la sine", mărturiseşte artistul. Un artist cu suflet mare Animat de un simţ civic greu de întâlnit în societatea de azi, Andrei declară că tot ceea ce-şi doreşte este ca lucrările care ies din mâinile lui să aline suferinţa altor oameni. A şi făcut primul pas, în urmă cu o săptămână, când şi-a prezentant prima lucrare realizată în scop umanitar, expoziţia de figurine din ceramică „Corul Inocenţilor". „Am lucrat şase luni, câte 12 ore pe zi, pentru a termina lucrarea şi expoziţia a meritat acest efort. Am stat două săptămâni în cort, în curtea casei tatălui meu, şi m-am rupt de lume pentru a putea termi