Lumea este intr-o continua schimbare si inevitabil se produc rocade ce, in urma cu ani buni, nici macar nu puteau fi imaginate.
State din cealalta partea a globului tind sa devina unele cu influenta la nivel mondial, dezvoltandu-se intr-un ritm accelerat, in vreme ce statele europene, care au avut un alt avant, se indreapta spre o realitate sumbra.
Printre ele se numara si Romania, tara ce a varsat mult sange pentru visul maret de a intra in rand cu lumea buna. Cu toate acestea, dupa 20 de ani, se trage linie si se constata ca nu am progresat, nu am stagnat, ci am involuat.
Pana si Afganistanul sau Irakul au cunoscut imbunatatiri in mai toate planurile posibile. Ce-i drept sub comandamentul NATO, insa acest aspect conteaza mai putin acum.
Suntem membri NATO, dar inca mai batem la usi inchise, suntem membri UE, dar suntem codasi in orice clasament posibil, avem resurse sa dam si altora, dar ne este lene sa le prelucram, asa ca facem importuri cat cuprinde si am ajuns sa fim surclasati chiar si de tari de care nu am auzit prea des, precum Zimbabwe, Zambia, Trinidad-Tobago, Togo sau altele de genul.
Fara dubii, provocarile dezvolatarii Afganistanului sunt inca enorme. Afganistanul ramane una dintre cele mai sarace tari de pe glob. Coruptia este o problema endemica, rata somajului este estimata la 40%, iar cea a educatiei se crede ar fi undeva in jur de 30% si mult mai scazuta in randul femeilor.
Insa s-au inregistrat progrese reale in ultimii ani. Comform Economis Intelligence Unit, procentul real al PIB-ului mediu este mai mare cu 13% decat in 2005, cu o rata de crestere estimata la 22,5% in 2009. Sapte milioane de copii afgani sunt inscrisi la scoala, spre deosebire de un milion, sub conducerea talibana. Accesul fetelor si femeilor la educatie s-a imbunatatit.
Desigur, progresele s-au
