"Am intrat în 1990 cu 200 de avioane de luptă, de la Mig-21 şi 23 până la ultramodernul pe atunci Mig-29, toate deservite de aproximativ 300 de piloţi" gen. (r ) Budiaci Şi, în măsura în care a fost posibil, s-au construit şi locuinţe noi, care le-au fost repartizate.” Tot atunci, în decembrie 1990, primul Parlament postdecembrist a adoptat “Statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României”, baza legislativă care definea clar şi reglementa această activitate de elită. Cum arăta atunci Aviaţia noastră militară? Înalta funcţie de comandă pe care o deţinea pe atunci îi permite gen. (r ) Budiaci să o descrie într-un un tablou complex: “Am intrat în 1990 cu 200 de avioane de luptă, de la Mig-21 şi 23 până la ultramodernul pe atunci Mig-29, deservite de peste 300 de piloţi de elită. Toate şi toţi organizaţi în 16 escadrile de vânătoare. Acum, nu ştiu dacă mai avem 30 de avioane de luptă, uzate şi îmbătrânite moral. Dar şi la astea va trebui să renunţăm peste doi ani, când toate îşi vor fi depăşit resursa de funcţionare. Tot atunci mai funcţionau cinci unităţi de elicoptere dotate cu Puma şi Alouette, două regimente de vânătoare-bombardament şi două escadrile de cercetare”.

O situaţie cu totul aparte o constituia Flotila Specială, cea din care făceau parte, printre altele, avioanele care-l transportau pe Ceauşescu, pe calea aerului în numeroasele lui vizite oficiale. Era un “detaşament” deservit, dintotdeauna, de piloţi extrem de bine instruiţi, cu mii de ore de zbor la activ. O primă fază a fost desfiinţarea adiministrativă a flotilei. Iar în aprilie 1991, pe structura ei de bază, deservită tot de piloţi extrem de bine instruiţi, a luat fiinţă Romavia, compania care va avea ca sarcină principală asigurarea transportului aerian al preşedintelui României şi a membrilor Guvernului.

Toate aceste măsuri de reorganizare, puse î