La Gaudeamus a fost lansată o carte extrem de interesantă, coordonată de Victor Neumann (profesor la Universitatea din Timişoara) şi Armin Heinen (profesor la Universitatea din Aachen): Istoria României prin concepte (apărută la Editura Polirom, http://www.polirom.ro/catalog/carte/istoria-romaniei-prin-concepte-perspective-alternative-asupra-limbajelor-social-politic-3938). Este o culegere de studii care analizează termenii, conceptele şi limbajele folosite în textele socio-politice, juridice, literare şi publicistice. Practic, este o propunere de rescriere a istoriei României pornind de la discutarea felului în care utilizăm termeni precum naţiune, popor, progres, proprietate, liberalism, educaţie, tranziţie şi alţii. Este necesară o asemenea rescriere? – se întreabă coordonatorii. Cu siguranţă. Nu numai pentru că majoritatea acestor termeni datează din secolul al XIX-lea (şi mulţi autori îi folosesc cu accepţia de atunci), dar şi pentru că – aşa cum ne arată dezbaterile publice din ultimele două decenii – neînţelegerile, disputele, reacţiile sînt provocate adesea de o „neaşezare“ terminologică, de ambiguităţi ori sensuri greşit înţelese.

Bunăoară, în anii ’90 presa (culturală sau intelectuală, dar nu numai) era plină de polemici pe teme precum proprietatea, economia de piaţă, liberalismul, democraţia, societatea civilă etc. Polarizarea politică de atunci (pe de o parte „neocomuniştii“, pe de altă parte „partidele democratice“) lăsa prea puţin loc pentru nuanţe ori pentru gîndirea independentă. Iar discursul politic şi-a „remorcat“ întrucîtva discursul intelectual: GDS-ul era considerat „de dreapta“ pentru că susţinea mai degrabă PNŢ şi PNL (deşi membrii grupului nu erau neapărat oameni de dreapta – sau nu toţi). Intelectualii din preajma lui Ion Iliescu se autodeclarau „de centru-stînga“, deşi unii erau adepţii unui accentuat naţionalism post-ceauşist (i