Bibliografia poetului, jurnalistului şi traducătorului Nicolae Labiş (1935-1956) este incompletă întrucât, surprinzător, unele biblioteci şi arhive, publice şi particulare, încă deţin manuscrise, epistole şi iconografie necunoscute, aparţinând celui ce a scris inconfundabila poemă Moartea căprioarei.
Inexistenţa unei ediţii integrale a operei, lipsa unei biobibliografii complete şi o cunoaştere fragmentară a ceea ce a publicat Nicolae Labiş duc, cum e şi firesc, spre o exegeză superficială şi irelevantă.
Cărţile de amintiri şi evocări – de altfel emoţionante – coordonate de Gheorghe Tomozei (1936–1997) îngreunează semnificativ înţelegerea exactă a itinerariului biografic şi creator al unuia dintre cei mai talentaţi poeţi români.
Un segment important al activităţii literare, şi nu numai, îl constituie epistolele pe care le-a scris şi trimis câtorva dintre contemporanii săi şi care au fost restituite de excelentul istoric literar Nicolae Cârlan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai operei şi biografiei lui Nicolae Labiş.
Azi, graţie unei întâmplări fericite, completăm bibliografia lui Nicolae Labiş, cu încă patru epistole, necunoscute, trimise lui Mihai Zaharia şi lui Radu A. Sterescu, unul dintre cei mai cunoscuţi memorialişti, bibliofili şi anticari din Bucureştiul de odinioară. Epistolele acestea, deloc convenţionale, conţin unele informaţii şi precizări, extrem de utile, privitoare la anii de formare intelectuală, de căutări febrile şi, mai ales, de certitudini într-un domeniu aşa de dificil de aproximat şi de evaluat într-un timp atât de năprasnic.
[Văleni-Stânişoara]
, 29 august 1950
Dragă Mihai,
Ţi-am mai scris o scrisoare dar temându-mă că nu o vei primi, m-am hotărât să-ţi mai scriu una. Îţi mul- ţumesc pentru lunga ta scrisoare încă o dată, rugându-te să-mi mai scrii şi altele.
Acum am c
