Oglindeşte oare publicitatea românească multipla criză de identitate din societate? Sau criza aparţine publicităţii înseşi, cea care de la o vreme pare să acţioneze, cu stranie predilecţie, tocmai resorturile separării, ale discriminării şi, nu în ultimul rînd, ale învrăjbirii?
Complex comercial
Există o serie de reclame cu tonomatul de maşini, în care bagi un ban şi iese un Logan, precedată de o caricaturizare polemică a naţiilor mari constructoare de automobile. Modul în care aduce ea cu bancurile „cu un american, un rus şi un român“, ne poate duce cu gîndul la străvechiul nostru complex de inferioritate. Această serie nu face decît să moştenească mai vechi reclame; precum cea cu vameşii elveţieni care opresc ciocolatele Poiana din bagajul unui turist (după ce în prealabil se înfruptă îndelung dintr-o parte a lor), pasămite geloşi pe blazonul ciocolatierilor români (şi contaminaţi în mod suspect de năravul vămuielii valahe); sau mai vechea campanie în care băutorii de Ursus (de ambe sexe!) fac turul Europei pe hăulit de Stereo MC’s, cu unicul aparent scop de a provoca jindul occidentalilor după mîndra lor licoare.
Cazul ROM
La debutul ei, campania „Noul ROM“ (formulare asumat falacioasă a unei simple schimbări de ambalaj) părea să se încadreze în aceeaşi direcţie, a publicităţii pline de complexele neamului. De data asta, iată: un ditai afaceristul american vorbeşte la televizor despre batonul ROM, în timp ce supermarketurile găzduiesc peste noapte gradene monumentale, doldora de batoane ROM cu un ambalaj radical diferit! O fi cumpărat oare americanul acela slinos fabrica românească, o fi făcut vreo altă tranzacţie veroasă – nu se ştie! El se mărgineşte să ne propună „noul ROM“, ambalat „de acum“ în culorile steagului american („pentru tine, ca să fii mîndru oriunde în lume“).
Dar cîte subînţelesuri nu ţîşnesc de aici! Pentru cine
