Duminică, 21 noiembrie, scriitorul polonez Andrzej Stasiuk şi-a lansat la Bucureşti, la Gaudeamus, două volume. Un roman, Nouă, despre anii ’90 ai secolului trecut, din Polonia, cu frămîntările sale, şi un volum despre călătoriile sale în Estul Europei, Fado, ambele apărute la Editura Rao în traducerea Cristinei Godun. Fado este continuarea unui alt volum, Călătorind spre Babadag, apărut şi acesta în româneşte. Pentru volumul Călătorind spre Babadag, Andrzej Stasiuk a primit Premiul Nike, cel mai important premiu literar polonez. Andrzej Stasiuk umblă mereu prin Estul Europei, o zonă pe care o consideră fascinantă. Despre România, în Fado, Andrzej Stasiuk spune că este „un basm“, că este „o ţară uluită de propria existenţă“, un loc unde „descompunerea se plimbă mînă în mînă cu dezvoltarea“. Lansarea de la Gaudeamus a fost susţinută şi organizată de Institutul Polonez din Bucureşti. Cu ajutorul Luizei Săvescu, de la Institutul Polonez Bucureşti, care ne-a ajutat la traducere, am realizat acest interviu pentru Observator cultural. Ştiu că veniţi din Deltă. Între trei lansări, la Chişinău, la Sibiu şi la Tîrgul Gaudeamus din Bucureşti, aţi avut o zi liberă şi aţi fugit în Deltă. Cum a fost în Deltă, acum, în noiembrie? A fost minunat, a fost melancolic. Cîteodată, este suficient să te duci toamna la Sulina ca să te simţi bine. La Sulina, am sărbătorit-o pe soţia mea, pe Monika Sznajderman, a fost ziua ei de naştere. I-am făcut acest cadou, să o duc toamna la Sulina, şi mi-a spus că a fost cea mai frumoasă aniversare. N-ar fi vrut să fie sărbătorită la Paris, i-a plăcut să meargă cu mine la Sulina. Aţi mai fost toamna la Sulina? Am fost numai vara. Aş spune că Delta nu s-a schimbat, iar Sulina mi s-a părut la fel de frumoasă ca vara. Iar toamna, abia toamna, îţi poţi da seama cîte nuanţe au griul şi maroul. Toamna şi iarna mările au un alt farmec. Cu Monika, nici