La cît de mult s-a scris şi s-a publicat de cînd e lumea, e şi normal ca la un moment dat să apară texte asemănătoare şi/sau identice. Numai că unele asemănări sînt mai evidente decît altele, şi nu hazardul le-a făcut să apară. Probabil că plagiatul s-a născut cînd a apărut şi literatura şi s-a dezvoltat odată cu ea. Mai mult ca sigur, metodele de plagiat s-au rafinat pe măsură ce scriitorii au devenit tot mai subtili; iar acuzele s-au multiplicat odată cu dezvoltarea unui cadru juridic care reglementează proprietatea intelectuală. Marie Darrieussecq – scriitoare binecunoscută în Franţa, autoare a peste zece romane – a publicat anul acesta un fel de istorie critică a plagiatului, un eseu haios despre o temă serioasă: Raport de poliţie. Acuzaţii de plagiat şi alte moduri de a supraveghea literatura (versiunea în limba română a apărut la Editura Pandora M, traducere de Doru Mareş). Însă nu hazardul a făcut să apară această carte...

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILB În 2007, Darrieussecq a publicat romanul Tom est mort, o carte despre doliu şi durerea provocată de pierderea unui copil. A fost acuzată de „plagiat psihologic“ de Camille Laurens, autoare a unui roman autobiografic intitulat Philippe – tot despre moartea unui copil. A propriului ei copil. În martie 1998, Darrieussecq a fost acuzată de „maimuţăreală“, de către Marie Ndiaye, după apariţia romanului Naşterea fantomelor. Iar cu doi ani în urmă fusese urmărită de un autor (nepublicat) şi ameninţată pentru că i-ar fi furat acestuia manuscrisul şi că şi-ar fi însuşit de acolo subiectul romanului Truismes (cartea a apărut în română cu titlul Schimbarea la trup).

Brodînd pe marginea articolelor apărute în presa literară pentru a răspunde acuzelor, Darrieusecq a conceput o carte de teorie literară.