Cea mai frecventă şi mai reprezentativă formă de torticolis, pe locul al treilea ca frecvenţă în cadrul afecţiunilor ortopedice pediatrice, torticolisul muscular congenital este o afecţiune care, recunoscută precoce, în primele 30 de zile, beneficiază de tratament conservator, cu rezultate bune. După vârsta de 1 an, se instituie tratamentul chirurgical. O amplă prezentare a acestei afecţiuni, prin prisma experienţei Şcolii româneşti de Ortopedie pediatrică, dublată de o largă cazuistică personală, o propune cititorilor noştri dl prof. dr. Gheorghe Burnei. (...)

Torticolisul muscular congenital (TMC) este cea mai frecventă şi reprezentativă formă de torticolis, având o incidenţă variabilă între 0,3 şi 1,9%. Importanţa cunoaşterii acestei afecţiuni reiese şi ca urmare a faptului că ocupă locul al treilea ca frecvenţă în cadrul afecţiunilor ortopedice pediatrice, după piciorul diform congenital şi displazia de dezvoltare a şoldului. Incidenţa este mai mare la băieţi decât la fete, raportul fiind de aproximativ 3/2. Leziunea este mult mai frecventă pe partea dreaptă. Când diagnosticul se stabileşte precoce, în primele 30 de zile, tratamentul se poate rezuma la măsuri conservatoare, cu rezultate bune şi excelente. La majoritatea pacienţilor se produc rezoluţii spontane. După vârsta de 1 an se instituie tratamentul chirurgical, atât din considerente estetice, cât şi pentru beneficii funcţionale. Cele mai bune rezultate se obţin atunci când intervenţiile operatorii sunt făcute între 1 an şi 4 ani. Copiii cu torticolis muscular congenital, operaţi după vârsta de 5 ani, r Publicitate ămân cu dismorfism cranio-facial şi limitarea mobilităţii capului. Datele din literatură sunt contradictorii, majoritatea autorilor susţinând că tratamentul operator după vârsta de 5 ani are o valoare limitată, iar când operaţia se face după pubertate, rezultatele sun