- azi aflăm ce i s-a întîmplat dupa Revoluție și cum a trăit Eliberarea -

Carevasăzică, domnul Kerim s-a născut în Irak într-o familie înstărită, s-a înscris la Tineretul Comunist Irakian şi, datorită profesorului de muzică din vecini, a prins drag de România. Unde a şi ajuns. Pentru a învăţa, a se căsători cu o rusoaică şi, apoi, a preda la IPG, în Ploieşti.

S-a mutat în Bucureşti, unde a mai tradus din arabă, la cerere, pentru sindicate, ambasade sau chiar la nivel guvernamental. „Dînsa“ (adică doamna Galea, soţia din Leningrad) se îmbolnăvise de diabet. Nu au putut să se mute la fraţi, în Maroc. Au încercat, dar Dînsa nu a suportat clima caldă şi umedă din Maghreb. Au rămas în România, au trecut prin lipsurile anilor ’80. Evident, fraţii mai bogaţi l-au ajutat cu bani, avea acces în shop şi mai cumpăra un salam de Sibiu, cafea Wiener şi ţigări Kent. La fiecare conversaţie, de cîte ori încerca să se plîngă de nenorocirile aduse de Ceauşescu, fraţii îl luau peste picior şi îi reproşau înscrierea la comunişti. Domnul Kerim le mai răspundea în doi peri, se mai certau cîteodată. Apoi se împăcau. Domnul Kerim crede sincer că toţi oamenii sînt buni şi că trebuie ajutaţi, că săracii au tot dreptul să ceară bogaţilor să îşi împartă averile. De altfel, cît timp a avut bani, domnul Kerim a dat tuturor vecinilor, la nevoie.

DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Aşa l-a prins Revoluţia. Băiatul era deja la Baia Mare, se însurase cu o maramureşeancă. La scurtă vreme, prin anii ’90, a emigrat în Canada. A mai venit de două-trei ori acasă, l-a adus pe nepoţel, să-şi cunoască bunicii. Prin anii ’90, viaţa a devenit grea pentru cuplul ruso-irakian. Au ieşit la pensie, iar boala Dînsei s-a agravat. Medicii au fost nevoiţi să îi amputeze ambele picioare. Ani de zile, în fiecare dimineaţă, domnul Kerim ieşea pe