Poate fi caracterizată prin două cuvinte: inimoasă şi ambiţioasă. În zecile de ani de când este cadru didactic i-au trecut prin mâini 11 generaţii de copii, iar la 53 de ani s-a decis, în ciuda vârstei sale, să devină studentă.
Leon Lemnaru se numeşte omul care i-a schimbat existenţa Marianei. El şi soţia sa, Maria, i-au fost dascăli pe vremea când ea era un copil şi învăţa la şcoala primară din satul Cornu de Jos, comuna Drăgăneşti.
Mariana consideră că învăţătorul este un model, în clasele primare punându-se temalia vieţii. În 1974 a absolvit Liceul Pedagogic şi a fost educatoare timp de opt ani la Grădiniţa numărul 31 de pe strada Romană.
Pentru că unitatea a intrat în restrângere a fost nevoită să-şi continue activitatea la altă grădiniţă.
Numai că i s-a oferit şansa să fie învăţătoare la Şcoala numărul 29, unde a lucrat timp de cinci ani. A urmat o nouă restrângere şi în final a ajuns la Şcoala numărul 27, actualul Liceu de Artă „Carmen Sylva" din Ploieşti.
Promovează tradiţiile
Din 1986 şi până în prezent, învăţătoarea Ştefan este angajată a acestui liceu şi este fericită că poate face ceea ce a visat.
„Mă străduiesc să transmit obiceiurile populare, pentru că nu vreau să fie uitate tradiţiile cu care eu am crescut. De aceea eu şi elevii mei sărbătorim Crăciunul colindându-i pe bătrânii de la un centru din Pucheni, iar de Paşte le oferim alte spectacole artistice", explică învăţătoarea. Multe alte activităţi pe care le-a desfăşurat alături de copii au avut ca scop ajutorarea celor nevoiaşi, dedicându-se meseriei sale, dincolo de orele de la clasă.
De multe ori, învăţătoarea a fost recompensată pentru realizările deosebite de foştii săi elevi, care i-au arătat respect şi dragoste după trecerea anilor, lucru care a însemnat mult mai mult pentru Mariana decât orice laudă, premiu sau distincţie pe care ar fi putut să o
