Inca de la inceputul crizei romanesti am abordat cu o oarecare frecventa subiectul evolutiei restantelor la credite. Si am facut aceasta deoarece era de domeniul evidentei faptul ca aici este calcaiul lui Ahile al economiei autohtone. Practic, de la credite a inceput cresterea si, asa cum era normal, de-aici a venit si se alimenteaza dezastrul (evident, pentru moment dezastrul creditelor este obtenebrat de performantele mizerabile ale conducerii actuale a tarii).

Refrenul preferat al tabloidelor economice (incluzand aici atat media traditionala cat si cea electronica) este aparenta "aplatizare" a cresterii volumului restantelor. Acest fapt este interpretat de analistii de complezenta ca o dovada a normalizarii fenomenelor negative din sistem. Cu alte cuvinte, ar incepe sa se vada luminita de la capatul tunelului. Cum probabil multi deja ati inteles, lucrurile stau fix pe dos.

In principal, relativa calmare are doua cauze. Prima este data de efortul laudabil al bancilor cu cote semnificative de a restructura datoriile bugetarilor loviti direct de diminuarea veniturilor. Putem spune ca in aceasta situatie unele banci s-au miscat chiar bine, reusind sa preintampine intrarea unor segmente semnificative in zona cu probleme. Restructurarile au un orizont de amanare sau reducere a ratelor cuprins intre sase luni si doi ani ceea ce seamna mai mult cu o rostogolire a problemelor. Insa, in cazul putin probabil in care situatia se va normaliza in acest interval de timp, miscarea se poate dovedi inspirata. A doua cauza care sta la baza "comportamentului incurajator" are insa legatura cu un fapt mult mai pamantean: sfarsitul anului.

Citeste restul comentariului si comenteaza pe Trenduri economice. Inca de la inceputul crizei romanesti am abordat cu o oarecare frecventa subiectul evolutiei restantelor la credite. Si am facut aceasta deoarece era d