ON-LINE

De fapt, şi Hirsch Salomon cu Hirsch Iosephine, dar şi Rosenfeld Mirjam cu Rosenfeld Rifka din sinagoga aparţinătoare Judenquartalului (Zsidónegyed) Timişoarei sînt asemenea personajelor din romanul Der Sturtz (Prăbuşirea) (publicat în limba română la editura Kriterion în 1977) al evreului bucovinean Robert Flinker. Acesta a trăit „ca un şoarece, în subsolul casei unor prieteni“ (vezi http://ro.wikipedia.org) la vremea războiului al doilea mondial. Aşadar, vinovăţii în sinagogă din cauza tentativei de asasinat a împăratului. Prin aerul hibernal din templu plutesc robe, ciocănelul judecătorului şi săli de tribunale care seamănă cu cele din Palatul Dicasterial al Justiţiei de pe strada Palanca despre care se spune că ar fi fost vizitat de însuşi Franz Kafka. După cum ne povesteşte Claudio Magris în Danubio (p. 326) Flinker s-a sinucis la sfîrşit de război undeva prin Bucureşti. Grele moşteniri care aduc aminte de ce poate fi mai rău. În romanul lui Robert Flinker există, într-o lume de nu se ştie unde, un personaj pe nume Eulenspiegel care se priveşte în oglindă, este elev şi se simte urât, slăbănog, prost îmbrăcat faţă de profesorul de gimnastică, domnul Süss, cu „ţinuta“ lui impecabilă, cu „surtucul (...) albastru“ care „nu avea nici o cută şi contrasta plăcut cu pantalonii de culoare deschisă“.

Adăugaţi „mustaţa potrivită cu grijă. Părul pomădat din belşug (...) despărţit printr-o cărare dreaptă, parcă trasă cu linia“. Ca să rătăceşti, ca să fii ales, să te chinui, să-ţi ridici un destin e nevoie de frustrări ca acelea ale elevului Eulenspiegel ce „îşi privea picioarele subţiri şi braţele slăbănoage“ (Flinker, 13). Toynbee zice în scrierile sale că destinul civilizaţiilor este condiţionat de adversităţile pe care acestea le au de înfruntat. E greu: înseamnă că e bine, că vei rătăci, că te vei zbate şi vei ajunge deasupra medioc