De 20 de ani, invatamantul nostru cel romanesc se reformeaza tot la 6 luni, fara incetare, insa doar la nivel declarativ, aspirational.
Toti cei care au poposit pe la Ministerul Educatiei, ocupand fotoliul comod de ministru de resort, in acest interval de timp, au fost atat de convinsi, atat de vocali ca e imperativa o schimbare din temelii a sistemului educational, incat dadeau impresia ca sunt niste participante la Miss Univers, ale caror obiective erau salvarea balenelor si a copiilor subnutriti din Africa.
Cel putin o data pe an asistam la o defilare fastuoasa a proiectelor, platformelor, pactelor sau legilor fardate in domeniu, dar, pana acum, niciunul nu a fost incununat de succes. Desi in privinta bazei materiale s-au inregistrat unele progrese punctuale, restul tratamentelor, din ce in ce mai "spectaculoase", aplicate invatamantului, s-au dovedit o cosmetica ieftina, care a transformat sistemul intr-o retea a defectelor.
Structura examenelor nationale se modifica precum tendintele in moda, programa scolara se schimba de la un an la an, se scot materii, se introduc materii. Manualele contin balast de informatii, elevii au materii inutile, prea multe ore, nu se cultiva creativitatea. Cadrele didactice nu sunt stimulate sa realizeze perfomanta la clasa, iar, mai nou, nici macar sa mai intre in sistem. Si lista hibelor poate continua.
Mai mult decat simpli spectatori ai reformei "formelor fara fond", profesori, elevi si parinti - cu totii - sunt soarecii de laborator, derutati, pe care politicienii fac experimente.
Anul acesta, s-a anuntat din nou, cu surle si trambite, reforma educatiei, editia a-nu-se-mai-stie-a-cata. In pozitia de concurent, ministrul Educatiei, Daniel Funeriu, care vine cu acelasi discurs despre salvarea balenei esuate - invatamantul romanesc. Experienta ultimelor doua decenii, insa,
