Ultima etapă a returului forjează interesul suporterilor prin două guri de foc şi-un meci de fotbal. Petardele promit exploziuni XXL şi strigături pentru adulţi în Ghencea şi Ştefan cel Mare. Acolo unde-şi vor face de cap patru dintre cele mai făloase mon­dene ale campionatului. Fotbalul, fotbal din ăla care mai seamănă cu el însuşi, este exilat în provincie. Pariez în acest sens pe meciul dintre două echipe echilibrate valoric, pe meciul dintre două echipe care nu în­cearcă să-şi atingă obiectivele prin ter­tipuri extrafotbalistice: Gaz Metan Me­diaş şi Universitatea Craiova. Cristi Pustai şi Victor Piţurcă forţează realitatea jocului cât pot, după buna lor pricepere şi, mai ales, ne­îm­po­vă­raţi de dictaturi stupide. Ceea ce nu se întâmplă nici din greşeală prin alte lo­curi unde prostia face un rating co­lo­sal.

Meciul dintre Gaz Metan şi Universitatea Craiova merită aşteptat şi văzut. Meciurile Steaua – CFR Cluj şi Dinamo – Politehnica Timişoara pot fi deja comentate. Pentru că fotolni­cii care reprezintă cele patru cluburi au furat startul prin ceea ce numesc ei, pretenţios şi conceptual, presiunea pe adversar. Altfel, şmecherii ieftine şi vrăjeală cu termen de valabilitate expirat.

Marian Iancu insinuează că di­namoviştii ar fi doar nişte negustori de puncte care-şi înving adversarii prin foloase necuvenite şi arbitraje subalterne. Patronul Timişoarei, în fereală regulamentară, zice că me­ciul dinamoviştilor cu Victoria Bră­neşti ar fi fost unul ciudat. Zice aşa, dar ar vrea să înţelegem noi că ciudat ar fi sinonim cu blat. Am înţeles. Dar nu vreau să cad în indulgenţa de a scuza prostia prin acuzaţia de blat. Nici Borcea nu cade în această capcană. Dar din alte motive. Fiindcă el este frumos, inteligent şi dăştept, îi răspunde lui Marian Iancu cu "Ba pe-a... dumneavoastră. Că cine zice ăla e!". Că de-aia nu ia Alexa roşii, fiindcă Timiş