• Aer cu diamante – Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru şi Ion Stratan, ilustraţii de Tudor Jebeleanu, prefaţă de Nicolae Manolescu, ediţia a doua, Editura Humanitas, 2010.
N-a fost un an grozav pentru poezie (hit-ul anului l-a dat Mircea Cărtărescu publicînd Nimic, un volum cu poeme scrise la începutul anilor ’90), dar cel puţin s-au reeditat cîteva cărţi care, nu doar că au însemnat ceva la vremea lor, dar au şi „îmbătrînit“ frumos: Ieudul fără ieşire de Ioan Es. Pop (Charmides), Spitalul manechinelor şi Dactilografa de noapte de Nora Iuga (Casa de pariuri literare), Blindajul final de Angela Marinescu (Tracus Arte) sau primul volum din Opera poetică a lui Leonid Dimov (Paralela 45). Deocamdată nu ştiu cum să explic aceste revizitări în poezie şi într-un an dificil pentru edituri.
Puţine cărţi de poezie contemporană au atins popularitatea longevivă a Aerului cu diamante, volumul colectiv apărut la Editura Litera în 1981. Timp de două decenii a fost o carte de referinţă, o carte cult, şi nimeni nu va şti vreodată cu adevărat în cîte zeci de mii de cópii a fost xeroxată în tot acest timp, prin campusurile din toată ţara. Ediţia a doua apare, aşadar, după 29 de ani, cu un deceniu mai tîrziu decît a fost retipărit Desant 83 (reeditat în 2000), celălalt volum colectiv optzecist de mare impact, doar că în proză. La reeditare, s-a văzut însă că prea puţine texte din Desant au rezistat (la fel şi autorii, unii dispărînd din literatură, alţii, precum Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun sau Ioan Lăcustă, dintre noi), astfel că retipărirea Aerului cu diamante (în lipsa regretatului Ion Stratan) presupune un mare pariu: (doar) nostalgie, interes bibliofil sau (şi) relevanţă într-un cu totul alt context poetic?
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeu O lectură, chiar şi în dia
