Privilegiului de a locui în Viena, oraşul clasat în 2009 şi 2010 pe primul loc în lume în privinţa calităţii vieţii, i se adaugă şi cel de a beneficia şi de cel mai bun festival de film, selecţia fiind asigurată de o echipă extrem de competentă, sub atenta direcţie a domnului Hans Hurch, reuşind an de an să ofere cinefililor de aici, timp de două săptămîni, tot ce au făcut sarea şi piperul unui an cinematografic.

După o primă jumătate a lui 2010 destul de dezamăgitoare prin prisma calităţii peliculelor selectate la Berlin şi la Cannes, în vară, la Locarno, şi apoi, şi mai pregnant, la Veneţia, au apărut şi filmele care să ne dea satisfacţie. Or’ marele merit al Vienalei constă tocmai în această trecere în revistă a tuturor filmelor care au marcat un an şi în a reuşi să fie un festival al festivalurilor, apreciat atît de regizori, cît şi de producători.

Ca o dovadă a acestei aprecieri, deţinătorul Marelui Premiu de la Cannes din acest an, tailandezul Apitchatpong Weerasethakul, este cel care a realizat trailerul festivalului – o mică bijuterie cinematografică, în care un explorator subacvatic găseşte, după încercări nereuşite – cochilii goale –, un inel de aur din care se desprinde logo-ul Vienalei.

Iar ca român, nu poţi decît să fii mîndru atunci cînd nu mai puţin de cinci pelicule «de ale tale» ajung în selecţia acestui prestigios festival. Despre juriile festivalurilor şi preşedinţii lor

Multe energii şi discuţii pro şi contra se consumă în fiecare an pe marginea palmaresului marilor festivaluri, în special al celor de la Cannes şi Veneţia. Cum, însă, preşedintele fiecărui juriu este cel care în final îşi impune opinia, nu văd de ce ne-am inflama inutil şi nu le-am acorda unui Tim Burton sau Quentin Tarantino doza de subiectivism pe care într-o mai mare sau mai mică măsură o avem şi noi. În fond, fiecare e liber să-şi facă propriul palmar