Doina Talmann este galeristă la Bochum, în Renania, dar nu uită studiile de arhitectură începute la sfîrşitului anilor ’70, la Bucureşti. Construieşte în alt fel. Nu e deloc simplu să susţii de cîţiva ani proiecte culturale româneşti în conurbaţia Ruhrului. În anii ’90, predecesor i-a fost, la Wuppertal, omul-orchestră Mircea Florian. Sînt manageriate cu tenacitate şi cu sprijinul ICR efective punţi culturale prin muzică, literatură, expoziţii, albume. Domeniul de predilecţie al Doinei Talmann se conturează a fi arta contemporană. Anul acesta a avut auguri nesperaţi. Elegantul album Şapte terase deschise spre lume, trilingv, dedicat unei selecţii de tineri artişti români, a reprezentat editura germană Klartext la Tîrgul de la Frankfurt. Volumul, excelent editat, a devenit fundamentul unei ţîşniri expoziţionale de cîteva zile, în inima Capitalei Europene 2010, Essen. Cei şapte artişti antologaţi expun, din 28 noiembrie, într-o arie din Sanaa, construcţie intrată, tot anul acesta, în dosarul distincţiei supreme pentru arhitectură, Pritzker Prize, acordate japonezilor Sejima şi Nishizawa. Expoziţia, la care sînt invitaţi artiştii şi criticii semnatari ai textelor de prezentare, va genera un site mai amplu cu informaţii asupra artei româneşti contemporane www. rumaenische-kulturtage-ruhr.de. Fără a polemiza cu practica managerială a iuventuţii-cu-tot-dinadinsul, selecţia Galeriei KunsART din Bochum pentru expoziţia găzduită de Sanaa-Kubus propune şapte portofolii de creaţie ale unor tineri artişti români, care au în comun onestitatea profesională, autentic centrată pe căutări de atelier personale. Selecţia a vrut să ofere şapte etalări care să evite jargoanele internaţionalizante şi accesoriile trendurilor din arta actuală. Chiar dacă au expus în străinătate, artiştii din albumul de faţă nu sînt neapărat vedete ale selecţiilor care bifează geocultural itemul „Romani