Daca avem parerea ca globalizarea este un fapt nou gresim profund. Globalizarea a inceput odata cu standardul aur in a doua jumatate a secolului XIX. Atunci Statele si bancile nu puteau sa-si permita deficite excesive sau o creditare excesiva. Rezervele de aur obligau la responsabilitate, scrie Dan Selaru pe blogul sau.
Toata economia functiona la unison, nimeni nu-si putea permite sa scada dobanzile unilateral. Cum s-a petrecut criza din '29? Simplu, Marea Britanie, pe atunci mare imperiu, nu a vrut sa creasca dobanzile, aurul a plecat spre Statele Unite, globalizarea functiona, Statele Unite au inceput sa emita dolari ca sa scada dobanda, banii s-au dus in imprumuturi aberante, exact ca in criza actuala, totul s-a prabusit si in '31 Marea Britanie a renuntat la standardul aur. O actiune politica, de a nu creste dobanzile, a Imperiului Britanic, si o slabiciune a Statelor Unite, de a incerca sa salveze Imperiul Britanic, au dus la criza din '29. Restul sunt explicatii ideologice.
Banii sunt acum niste bucati de hartie sau plastic. Bazate pe increderea in viitoarele impozite pe care Statul o sa le colecteze. Doar ca in acest moment Statul nu mai are credibilitate, Stat grec, irlandez, portughez, spaniol sau roman. Sau american.
Euro sau USD, monedele se joaca intre ele ca rate de schimb, totul se joaca dupa sentimentele investitorilor. Nu asteptati logica. Sunt doar sentimente. Suntem la cheremul investitorilor, la cheremul sentimentelor lor.
Situatia actuala este o problema sentimentala. Pe vremea aurului sentimentele erau mult mai putin importante. Daca vrem sa iesim din criza trebuie sa folosim ratiunea, nu sentimentele.
Fiecare crede in sentimentele impuse de piata, nu in ratiunea acesteia, lacomia si frica, sentimente, conduc lumea azi.
Si asta e opera stangii politice. Nu a socialismului oficial,
