De câte ori plăcile tectonice din Vrancea îşi mai dezmorţesc oasele, domnul Mărmureanu intervine bonom la televizor ca să calmeze populaţia. Mesajul este acelaşi, activitatea seismică este una normală, iar până la marele cutremur de peste 7 grade mai avem de aşteptat. Nici măcar cele de şase grade nu sunt un capăt de ţară, ne zgâlţâim puţin şi ne trece. Perfect! Dar ce ne facem când bate vântul?
Anul trecut, prin septembrie, o rafală de vânt mai nervoasă a dărâmat peretele unul bloc din Oradea.
La Craiova, tot în aceeaşi perioadă, acoperişul unui bloc de locuinţe a căzut victimă vântului, picând pe nişte maşini parcate nefericit în zonă. Incidentele respective au fost nişte cazuri izolate şi oricum minore, în comparaţie cu furtuna din iunie a aceluiaşi an, când 533 de acoperişuri ale imobilelor ţării s-au dus pe aripile vântului. Printre ele, şi un acoperiş al unui bloc nou-nouţ ANL, care, pe lângă vânt, a mai avut de îndurat şi "vârtejul turbionar al curentului de sucţiune" cauzat de o groapă săpată lângă bloc.
Locuitorii din Alexandria, însă, nu sunt atât de mult speriaţi de vânt, cât sunt speriaţi de camioane. Aici, înşiruirea de cauze cu efecte de crăpare a zidurilor este mai complexă decât vârtejul turbionar al curentului de sucţiune. Casele de lângă şosea suferă din cauza gropilor din şosea, care fac camioanele ce trec pe şosea să trepideze, trepidaţie care duce la căderea şindrilei de pe case, odată cu tencuiala...
Din exact aceleaşi motive, locuitorii Sucevei au inundat primăria cu plângeri, iar în localităţile Vadu Roşca şi Ţifeşti oamenii au ieşit în stradă şi au blocat drumurile.
Periculoase în România nu sunt doar cutremurele, vânturile sau camioanele de mare tonaj, dar şi cerul senin... Pentru acest lucru putând să depună mărturie locatarii unui bloc ANL din Titu, care s-au trezit - din senin - că le pică bucăţi din tavan...
