Pe măsură ce ne apropiem de 1 Decembrie, când aniversăm, acum, 92 de ani de la Marea Unire din 1918, ne amintim cu adâncă recunoştinţă de figurile luminoase care, prin eroismul lor, prin profundul patriotism de care au dat dovadă în cele mai grele împrejurări politice, au reuşit să aducă Ardealul la patria-mamă.
În pleiada de corifei ai Marii Uniri intră, desigur, Alexandru Vaida-Voevod, Iosif Jumanca, ceilalţi şi, nu în ultimul rând, conducătorul lor recunoscut, Iuliu Maniu.
Despre relaţiile lui cu Carol al II-lea istoricii au scos în relief critica aspră pe care Iuliu Maniu i-a făcut-o, la un moment dat regelui, pe care l-a acuzat că nu şi-a respectat, de fapt, nici un angajament luat atunci când şeful PNŢ a „pertractat" cu el reîntoarcerea în ţară. „Sub Domnia Majestăţii Voastre -spune el -, din nenorocire, are loc pulverizarea partidelor, prin încurajarea tuturor desidenţelor (...). Majestatea Voastră a cultivat intenţionat pe dezertori şi pe transfugi". Dar regelui nu i-a păsat de criticile lui Iuliu Maniu de a fi organizat camarila regală şi a dat dovadă de un opotunism neaşteptat prin încurajarea înfiinţării, în Ardeal, a unui alt partid naţionalist, contrapus PNŢ-ului.
În cele din urmă, regele Carol al II-lea şi-a luat metresa, cu care s-a compromis şi cu ajutorul acesteia şi al relaţiilor ei, a jefuit ţara şi a dat bir cu fugiţii.
Opozantul lui Antonescu
În ceea ce priveşte atitudinea lui Iuliu Maniu în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, redăm un fragment din jurnalul generalului Radu B. Rosetti, datat în 5 mai 1943, căruia dictatorul militar i-ar fi povestit despre una dintre întâlnirile cu Hitler, la care a fost de faţă şi ministrul de Externe al Reichului, Joachim von Ribbentrop. Acesta, la un moment dat, a intrat în discuţie şi i-a spus lui Antonescu, în timp ce îi arăta un dosar de pe masa lui Hitler: „Uitaţi-vă, a
