22 decembrie 1989. Pe ecranele televizoarelor se succed scene halucinante. În locul odelor pentru „Cârmaci“ sunt strigate măscări la adresa „tiranului“. Victorie! Dictatorul a fugit!

Totul este însă paravan pentru Marea Diversiune. Una care va genera un bilanţ îngrozitor: 957 de morţi şi aproape 5.000 de răniţi. Să urmărim, aşadar, câteva intervenţii.

Ora 13.18, Ion Caramitru: „Securitatea nu a cedat încă!"

Ora 13.37, Mircea Dinescu: „La Sibiu se mai trage încă cu tunurile în popor".

Ora 13.41, Mihai Lupoi: „Puterile din jur vor face intervenţie armată".

Ora 14.09, Mihai Chiţac: „Armata să sprijine actuala orientare politică!"

Ora 14.18, Gelu Voican Voiculescu: „Trebuie să punem mâna pe arhivele Securităţii!"

Ora 14.23, Nicolae Militaru (general rezervist): „Tovarăşe general Guşă, tovarăşe general Voinea, sunteţi rugaţi, amândoi, să veniţi urgent la Radioteleviziune. Da' imediat!"

Ora 14.30, Cico Dumitrescu: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune! Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm".

Ora 14.39, Teodor Brateş: „Domnul Iliescu este fiul... este fiul unui revoluţionar, unui patriot, el însuşi patriot".

Ora 14.45, Ion Iliescu: „Vom constitui în cursul acestei zile un Comitet al Salvării Naţionale, care să înceapă să pună ordine... Fac apel... acuma este trei fără un sfert (14.45)... În jur de ora cinci (17.00), la sediul Comitetului Central să vină toţi cei responsabili..."

Ora 14.49, Silviu Brucan: „Trebuie să organizăm un guvern".

Ora 14.54, Mihai Lupoi (căpitan): „Armata, pentru moment... deci ca un interimat... au hotărât ca să preia frâiele, să fie comandant al Armatei până la alegerea unui comandant, tovarăşul general-colonel Militaru... De aceea, rog toate trupele să asculte ordinele acestui general-colonel..."

Ora 15.05, Ion Iliescu (despre soţ