Care copil nu este fascinat de lumea circului? Eu unul am fost un fidel admirator al acestor artişti, al măiestriei acrobaţilor, stăpânirii de sine a dresorilor, fanteziei clovnilor şi am înţeles dăruirea, tristeţile şi dramele lor. Am frecventat reprezentaţiile din arena cu rumeguş încă din perioada interbelică, de la circul lui Zaikin, evocat de Radu Tudoran în romanul „Un port la răsărit“, până la cele ale Circului de Stat, în care apăreau amicii mei dresorii Lidia Jinga şi soţii Kati şi Sergiu Dermengi, clovnul Ciacanica, iluzionistul Iosefini ş.a. Unii au murit tragic. Din păcate, nu avem o expoziţie sau o arhivă vizitabilă privind un istoric al circului pe teritoriul ţării noastre. Au încercat soţii Krateyl să înjghebeze o colecţie, dar naţionalizarea circului lor a oprit demersul. (...)

Viena are un număr mare de case memoriale şi muzee. Din ultima categorie face parte unul rar întâlnit pe plan mondial – Muzeul Circului şi al Clovnilor, de fapt Muzeul Austriac al Circului şi Clovnilor, situat în apropierea staţiei de metrou Schwedenplatz, pe Karmelitergasse. Muzee cu un asemenea profil mai există în Germania (Preetz şi Marburg), Rusia (Sankt Petersburg), SUA (Baraboo, Wisconsin) etc.

Colecţionarul Heino Seitlers a început, încă din anul 1927, să strângă documente privind circul austriac, profitând şi de faptul că era prieten cu o serie de cunoscuţi directori de circ şi cu clovni celebri ca Fratellini, Bono, Bronett, Moreno. Totodată, Heino Seitlers a colecţionat ziare, care astăzi pot fi consultate la Casa Presei, vecină muzeului. El este şi autorul a 2.000 de a Publicitate rticole publicate în diferite ziare şi reviste, inclusiv referitoare la activitatea circurilor. cn iunie 1968, era inaugurat Muzeul Austriac al Circului şi Clovnilor. Dacă în primul an după înfiinţare au fost înregistraţi 10.000 de vizitatori, după două deceni