Când eram mică exista Arabella. Vă amintiţi? Prinţesa din Lumea Poveştilor care trecea printr-o mulţime de întâmplări, îndrăgostită de Peter şi urmărita de răutăciosul Rumburak. Am visat adesea la inelul ei fermecat (încă mă gândesc uneori ce bine mi-ar prinde!) şi m-as fi mulţumit chiar şi cu pelerina fermecată care făcea posibilă teleportarea.
Copilăria noastră a fost plină de poveşti cu chestii fermecate, magie, vrăjitorie, şi de asta sper că am o să mă înţelegeţi când vă spun că sunt un mare fan Harry Potter. Am toate cele şapte volume, unele dintre ele obţinute în chiar seara lansării, la concurenţă cu coate de copii si părinţi. Le-am citit pe nerăsuflate, de mai multe ori, ştiu regulile de vâjthaţ (un fel de baseball-rugby-smth care se joacă la înălţime, pe mături) şi principalele vrăji şi visez la o pălărie din aia mare pentru zilele în care părul nu vrea să se aşeze cuminte şi la o mătură pentru evitarea traficului bucureştean. Bu-hu-hu!
Am văzut, desigur, toate filmele din serie – unele mi-au plăcut, altele nu. Pe ultimul, Harry Potter and the Deadly Hallows (HP şi Talismanele Morţii), producătorii au decis să-l facă din două părţi. Una care are lansarea în această seară şi o alta care va fi lansată peste vreo şase luni sau aşa ceva. M-am revoltat atunci, şi pe drept cuvânt, că cine vrea să aştepte şase luni ca să vadă ce urmează?!, şi mi-am propus să le văd pe ambele odată. Că dacă-i bal, păi bal să fie!
Planul îmi părea bun, dar numai până când am fost “mişeleşte” tentată de Cinema City să mă duc la avanpremieră, şi nu oricum, ci la IMAX. Aş fi vrut să mă împotrivesc şi să rămân la planul meu, dar curiozitatea a învins pisica asta, aşa ca m-am dus.
Filmul a fost neaşteptat de lung pentru o primă parte. Ceea ce a fost rău, pentru că ar mai fi trebuit să ajung undeva după, dar a fost şi bine pentru că, deşi ţine două ore
