„Soyez béni mon Dieu qui donnez la souffrance!“ – „Slăvit să fii, Tu, Doamne, care dai suferinţa“, scria Baudelaire în ale sale Fleurs du mal, fără de care cântul omenirii parcă nici n-ar fi cânt… De ce-mi vine în minte versul acesta (blasfemie şi rugă deopotrivă)?! Am vizitat, la Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR), expoziţia „Destine la Răscruce – Artişti evrei în perioada Holocaustului“, vernisată cu prilejul comemorării şi în România a Zilei Holocaustului (9 octombrie). (...)

Sunt lucrări semnate de 16 artişti plastici evrei, care au contribuit la promovarea „artei noi“ în spaţiul românesc, unii dintre ei fiind chiar promotori ai unor direcţii avangardiste în arta occidentală şi îi numim pe: Victor Brauner, Marcel Iancu, Arthur Segal, Jules Perachim, Max Herman (Maxy), dar şi pe unii mai puţin cunoscuţ Publicitate i ca: Alex Leon, Iosif Klein, Ernö Tibor, Aurel Mărculescu, Mina Byck Wepper, Lazăr Zin, Egon Marc Lovith. Victime sau supravieţuitori ai măsurilor opresive îndreptate împotriva evreilor în cel de-al Doilea Război Mondial, aceşti artişti fie s-au bucurat pe deplin de atenţia criticii de după marea conflagraţie mondială, fie au trecut abia observaţi de aceeaşi critică; fie şi-au continuat parcursul artistic în străinătate, fie s-au orientat spre directivele oficiale ale regimului comunist, cu trecere prin realismul socialist; fie au încetat să mai lucreze, fie au încercat să păstreze memoria depărtării prin lucrări-document.

Expoziţia organizată cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, reuneşte lucrări din custodia MNAR (secţia Artă Românească Modernă, Cabinetul de desene şi gravuri), Muzeului Colecţiilor de Artă din colecţii private şi ale altor instituţii din ţară – Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Comunitatea Evreilor din Cluj-Napoca, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Muzeul de Artă vizuală di