„Întreabă-ţi copilul ce vrea să mănînce doar dacă el va plăti cumpărăturile.“ Fran Lebowitz

Fiind în preajma copiilor foarte mulţi ani, am învăţat, fireşte, foarte multe poveşti prin care încerci să-l seduci pe cel mic să respecte regulile. Spui mii de istorioare care, speri, îl vor ajuta să înţeleagă de ce nu e bine să rupă florile din parc, de ce trebuie să traverseze numai pe la stop, de ce nu avem voie să ţipăm sau să intrăm într-o încăpere fără să salutăm. Aşa apar povestea morcovului fermecat care, odată inclus în meniul zilnic, te face mare şi voinic, legenda cuvintelor magice – „te rog“, „mulţumesc“ – care, odată rostite, aduc zîmbetul şi bunăvoinţa în sufletele oamenilor, istoria băieţelului care din cauză că îl luase pe „nu“ în braţe, şi nu mai voia să îi dea drumul, nu mai putea primi darurile oferite de cei din jur etc.

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Sînt bune, nu zic nu. În războiul cu proastele deprinderi sociale, de relaţionare, de igienă personală, totul este permis. Dar adevărul gol-goluţ, cel cu care la urma urmei se va confrunta şi copilul cînd numărul anilor şi al experienţelor lui se vor mări, este că morcovul nu este fermecat, ci are vitamine, care nu te vor face mare şi voinic peste noapte, ci doar consumat pe termen foarte lung, asortat cu multe alte alimente la fel de neatractive, dar la fel de benefice pentru organism; cuvintele magice „te rog“ sau „mulţumesc“ nu-s chiar atotputernice, le poţi repeta la infinit, fără prea mare efect, în faţa unui ghişeu sau a unui şofer bucureştean; florile nu „plîng“ dacă le rupi, spanacul nu-ţi face muşchi de marinar, iar jucăriile nu se pun în coşul lor ca să „se odihnească“, ci pentru a păstra ordinea în cameră. Pe termen lung vor funcţiona mai eficient explicaţiile simple şi adevărate, regulile păstrate cu fermitate şi, nu în ultimul