Marriott. Joi. 16.00. Întîlnire cu “reperele dreptei româneşti” (strînse într-o carte de interviuri de Cristian Pătrăşconiu) si adunate intr-un “prezidiu” spre marea satisfactie a tuturor fanilor si iubitorilor de elită, de glume fine, de morgă, de dreaptă gedesistă.
Asadar, la aceeasi masa au fost Liiceanu, Plesu, Stoica, Djuvara, Alexandru George. Multe alte VIP de dreapta in sala. Si cu mine, imediat stampilat amical ca outsider de stinga.
Djuvara. Discutia a inceput in forta cu… Codreanu. Djuvara a început să se mire, fără să fie “instigat” de nimeni, de cum s-au lasat molipsiti de legionarism el si alti tineri ca el în interbelic. De cum s-au vindecat cind Legiunea a ajuns la putere. Şi Codreanu ar fi făcut prostii dacă ajungea să conducă ţara. “Franco a fost mai inteligent”. Concluzie: “parlamentarismul, liberalismul sînt execrabile, dar sînt cele mai valabile”. Amin.
Alexandru George i-a deranjat pe corifei, pe Liiceanu & Pleşu (Patapievici a făcut doaar o corectură de bun simţ: George a spus că nu i se reeditează cărţile politice – iar ICR-ul i le publică pe toate). De ce? Pentru că a folosit sintagma “Ceauşescu a fost asasinat”. “Am intrat în regimul liberal, cumva împotriva majorităţii, după asasinarea lui Ceauşescu”.
Apoi, iarăşi Codreanu – a stat în bancă cu fiul său adoptiv. Asasinarea lui Codreanu – “unul din cele mai mari acte de banditism, depăşeşte orice imaginaţie”
Şi, evident, marxismul nu este o filozofie, este o aberaţie. Sala a aprobat fără entuziasmul din alte vremi.
Gabriel Liiceanu – “cineva trebuie să organizeze Nordul moral al societăţii”. împarte inteluctualii în trei: cei care au intrat în politică, cei care sînt ideologi şi încearcă să-i infecteze pe alţii (ăştia sînt, pare-se, cei mai răi) şi, în sfîrşit, cei care-şi păstrează funcţia de “repere”. Adică ei. La final am întrebat dacă dreapta nu a ames
