Nu e usor, pentru o femeie din Senegal, sa-si gaseasca sotul potrivit. Nici macar unul nepotrivit nu-l nimereste usor. Pe scurt, un dramatic decalaj dintre cererea in casatorie si ofertele de maritis ameninta grav echilibrul social al tarii.
Tara cu barbatii casnici
Emanciparea, atat de ravnita, le-a dat lovitura de gratie femeilor: dupa ce au avut acces la studii, dupa ce au fost incurajate de stat si de familii sa urmeze scoli, fetele si-au absolvit studiile si s-au angajat.
Barbatii au ramas in gospodarii, sa-si ajute parintii, sa construiasca, sa tina gospodaria. Acum, se simt loviti de un complex de inferioritate, si le vine greu sa accepte o sotie cu alt nivel, alta pregatire, si cu alta perspectiva. Ideea ca sursa de venituri permanente a familiei va fi femeia si nu barbatul este inacceptabila.
Asa ceva nu concepe traditia, nu accepta familia, nu admite mandria de barbat. Paradoxal, dar adevarat.
La Saint Louis, are loc anual demonstratia femeilor necasatorite, un fel de targ nuptial, cu rezltate sub asteptari. Oferta este mare, cererea mica, iar majoritatea femeilor, care isi cauta consortul, nu-l gasesc.
Cererea si oferta aflate la impas
Ar fi si greu sa-l gaseasca intr-o tara unde rata somajului este 48%, majoritatea somerilor sunt barbati, iar traditia seculara impune logodnicului sa-si "cumpere" viitoarea sotie cu sume impresionante.
Majoritatea femeilor senegaleze raman "necumparate", punandu-si sperantele in urmatoarele targuri, cu sanse tot mai mici, pe masura ce trec anii.
Revine la moda problema poligamiei, admisa in acest stat african. Femei cu studii si cu serviciu, accepta sa fie "a doua sotie" sau chiar "a treia", a unui analfabet, ideosebi datorita presiunii sociale, care umbreste statutul femeii necasatorite, considerata neintegrata in soci
