„Nu se mai pariază", ţipă vocea din spatele mesei de joc. Jucătorii cască ochii, înghit în sec şi strâng din pumni în timp ce bila se învârte frenetic în jurul ruletei. Emoţiile cresc pe măsură ce viteza biluţei albe scade şi sare de pe un număr pe altul. 21 roşu. Tensiunea se sparge într-un oftat comun iar expresiile faciale se schimbă subit. Cu excepţia unui domn la vreo 30 de ani, toţi par supăraţi. "Verde, care nu pierde", spune dealeriţa cu un zâmbet forţat.
Domnul la vreo 30 de ani, îmbrăcat casual, cu un pulover verde, asortat cu jetoanele cu care juca, rânjeşte satisfăcut descoperindu-şi dantura îngălbenită de tutun. Îşi stinge ţigara în scrumieră, ia o gură de bere, şi îşi adună chipurile de culoarea smaraldului pe care le aranjează ordonat în teancuri de dimensiuni egale. De la bufet vine un miros îmbietor şi ne lăsăm purtaţi de simţuri către festinul gratuit care ne aşteaptă.
În timp ce pentru mulţi casinourile sunt un loc unde merg pentru a juca la ruleta sau poker, pentru unii acestea au devenit o nouă cantină socială. Pe lângă oamenii cu bani care pierd sume foarte mari, uneori, mai sunt şi „pişcotarii" care intră cu 10 lei în buzunar şi ies cu burta plină de la bufetul suedez.
Povestea unui pişcotar
Din ce în ce mai mulţi tineri apelează la această tactică, dar în unele cazuri consecinţele nu sunt cele aşteptate. Fie se trezesc într-o cameră din „culise", unde un paznic le va spune foarte „amabil" să nu mai calce niciodată pe acolo sau vor deveni treptat dependenţi de jocurile de noroc.
Nu toţi „pişcotarii" au norocul de a nu fi descoperiţi, mai ales dacă merg prea des la un singur casino şi exagerează cu mâncatul. Alexandru de 21 de ani a avut o întâlnire „mai intimă" cu un paznic după ce a mers de de trei ori la un casino şi a mâncat „de nu mai putea".
„Am intrat în casino şi m-am dus direct la bufet să îmi iau mânc
