Avea 20 de ani când a intrat în lumea fascinantă a teatrului. Mai întâi ca pictor şi artist bun la toate. Meseria de regizor a furat-o de la nume sonore ale scenei româneşti pe care a avut ocazia să le întâlnească la Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoşani. Constantin Piliuţă, Vasile Rotaru, Constantin Rusu sau Vasile Jurje sunt doar o parte dintre marii scenografi de la care a învăţat arta de a face spectacol.
Cenzurat de comunişti
În 1977 a pus în scenă primul spectacol la Teatrul „Mihai Eminescu“. Decorul realizat atunci pentru piesa „Nemaipomenitele întâmplări ale unui chibrit“, de Dumitru Solomon, era considerat excentric pentru acele vremuri şi chiar au trezit controverse în rândul comuniştilor responsabili cu propaganda. „Am pus pe panou un glob pământesc din elastic prin care treceau actorii. Deasupra globului am desenat o ramură de tei în care stătea căţărată o bufniţă ce simboliza înţelepciunea. Mi s-a atras atunci atenţia că am folosit prea multe simboluri şi verde, culoare asociată legionarilor“, îşi aminteşte el.
Începuturile sale în scenografie sunt şi cele mai romantice în ciuda cenzurii impuse de comunişti. Ca artist, avea posibilitatea de a-şi depăşi limitele creaţiei cu atât mai mult cu cât decorurile erau doar pictate şi multe deveneau opere de artă la dimensiuni uriaşe. „Fiecare tablou al spectacolului trebuia să aibă propriul decor. Munceam săptămâni întregi la o pictură“, a povesteşte Mihai Pastramagiu.
Decorurile sale, apreciate
Anii ’90 au însemnat trecerea de la teatrul dramatic la cel de păpuşi. Şase ani a realizat decoruri pentru spectacolele de la Teatrul „Vasilache“, o adevărată provocare. În 1996 s-a întors la „Mihai Eminescu“ fără să renunţe însă la teatrul pentru copii.
De 36 de ani, este singurul scenograf din Botoşani. În lunga sa carieră a lucrat cu regizori consacraţi
