- Cultural - nr. 681 / 27 Noiembrie, 2010 Alt episod: Manastirea Izvorul Muresului... Una din zidirile mandre ale acestor vremuri. Istorie! Inca un moment in redarea demnitatii romanilor. Un asezamant care sterge din petele negre lasate de demolatorii de biserici romanesti. Cei care, dincolo de batjocorirea Caselor lui Dumnezeu, au recurs si la obligarea romanilor sa-si maghiarizeze pana si numele de pe crucile de piatra, asezate in cimitire, la capataiul mortilor. In 1994, cand s-a infiintat Episcopia Covasnei si Harghitei, dupa prigoanele prin care au trecut romanii, abia daca mai existau 25 de parohii in tot acest spatiu. Cam aici se ajunsese dupa un veac si jumatate de sugrumare a Ortodoxiei romanesti si de maghiarizare. Un proces care, de atunci, din 1994, nu mai are intensitatea de altadata. S-au inmultit parohiile, au venit preoti peste tot, de unde au fost candva alungati. * * * Va scrie cineva, vreodata, "Romanul de la Fagetel "? Povestea ar putea incepe cam asa: "A fost, candva, in Harghita, un sat curat romanesc: Fagetel. Romanii de aici aveau o biserica a lor, din zid, mare, si era mereu plina ochi. Oameni harnici, gospodari, aproape toti purtand numele de Bucur. Ca si parintele care slujea inca in anul 2008... Avea scoala romaneasca, erau copii multi, si toti vorbeau romaneste. Un sat cu oameni care stiau sa petreaca la nunti, sa se bucure la venirea pe lume a copiilor. In timp, neamul le-a fost insa decimat. Sub vesnice amenintari, cu spaima in suflet, pentru a-si ocroti viata, rand pe rand, au devenit unguri, apoi, si-au pierdut si credinta stramoseasca. Fagetel, 2008... De mult nu s-a mai nascut niciun copil roman. Scoala e o ruina, fara elevi si fara dascali. Nici nunti ale romanilor n-au mai fost de decenii. Nici petreceri n-au mai fost. Oameni tristi... Sat candva romanesc, din care mai supravietuiesc cateva vaduve si patru-cinci familii de roma