În România se pot prezice cutremure, după cum aflăm din gura diverşilor specialişti, în schimb, când vine vorba de reforma economică, nu se poate face nici măcar o proiecţie bugetară corectă. În ultimele 24 de ore aceste două ştiri, despre cutremur şi salarii, s-au succedat în buletinele de ştiri ale televiziunilor, făcându-te să te întrebi dacă n-ar fi bine ca Mărmureanu să conducă Guvernul, iar Boc - Institutul de Seismologie.
Ultima ispravă a Executivului nu face decât să întregească tabloul incompetenţei administraţiei centrale. Din luna mai nu auzim altceva decât că salariile trebuiesc reduse, că oamenii trebuiesc daţi afară, pentru ca bugetul să aibă un respiro. Ce constatăm după 6 luni? Că tot efortul şi chinul nu a dus la nimic. Că, deşi anvelopa salarială s-a micşorat puţin, cheltuielile sunt încă mari şi economiiile sunt minime. Guvernul încearcă, într-un mod bâlbâit şi total neconvingător, să-şi justifice eşecul.
În mod normal, Guvernul ar trebui să demisioneze. Politica sa a fost să pună populaţia să strângă cureaua ca să salveze statul. Strategia a eşutat. Ba, mai mult, acum aflăm că tot noi, populaţia, suntem de vină că România este îndatorată. Statul nu a reuşit să se reformeze şi să se salveze, în schimb noi suntem vlăguiţi de câte ni s-au luat.
În ultimele zile am avut impresia că cei care trebuiau să ne guverneze s-au supărat pe noi şi încearcă să ne scoată vinovaţi de incompetenţa lor.
Suntem, în primul rând, în plin blocaj managerial. Populaţia a încercat să creadă în promisiunile făcute acum 9 luni, dar incompetenţa guvernanţilor a distrus orice speranţă de mai bine.
Degeaba s-a răstit Băsescu la clasa politică. Aceeaşi clasă politică din care provine, dealtfel, şi el, ne va conduce mai departe. Privind pe termen lung, putem spune că, deşi moare ultima, până la urmă, speranţa tot moare.
