Cică avem reprezentanţi PDL în Parlament! Patru la număr, dintre care o femeie, blondă, şi trei bărbaţi, nu blonzi, dar ce dau semne de alienare post-peroxid.

Senatorul PDL este Mircea Banias, ajuns printr-o conjunctură fastă şi propulsat în Parlament de ventuzele aplicate la locul potrivit. Dar ce face acesta în numele alegătorilor, ce le arată el în 2012 când, evident, va dori un nou mandat, că doar merită cu prisosinţă? Până să şi-o ia în freză de la alegători, aşa cum ar merita parlamentarii constănţeni, o să şi-o ia grav de la pesedei. De când se ştie demnitar, insul a înregistrat un colosal număr de nici mai mult, nici mai puţin de nouă declaraţii politice, scoase cu greu din puţul gândirii. Ultima, că mi-e teamă să spun cea mai recentă, pentru că s-ar putea să greşesc, a fost glăsuită pe 25 octombrie şi are ca titlu: Programul de guvernare „care este", dar care nu va fi aplicat niciodată. În primă instanţă, am avut impresia că face referire la programul PDL, la Boc etc. Însă m-am liniştit la gândul că nu este într-atât de naiv, să nu spun altfel, încât să îşi pericliteze următorul mandat de preşedinte al PDL Constanţa, de data aceasta un mandat plin. Însă nici nu pot crede că a fost într-atât de naiv încât să facă o declaraţie politică teleghidată împotriva programului PSD, evidentă aluzia la respectiva formaţiune politică după folosirea sintagmei deja celebre „care este". Domnu' marionetă s-a apucat de aruncat cu scuipinol în programul PSD ca să ce? Că oricum la Constanţa nu va avea vreodată şanse să-i ia faţa lui Mazăre, mai cu seamă Banias, care vrea să fie primar, cum să nu! Omul speră bucuros ce vrea. În respectiva declaraţie politică, Mircea Banias era îngrijorat de banii statului, care, în programul PSD, ar fi urmat să fie pierduţi din cauză că proştii cu drepturi de autor ar fi fost scutiţi de unele contribuţii, iar pe Banias îl ustură rău exist