(Pericol, live în Tago Mago, joi, 25 noiembrie)
Din punct de vedere tehnic se numesc mash-ups. Iei două clipuri, identifici asemănările dintre cântece şi purcezi la a amesteca imaginile care le însoţesc. În cazurile fericite, iese cam aşa ceva.
„Pericol” e diferit. Muzica vine de-acasă (de la Cristi Stanciu şi Rolf Ono, aka Matze şi Agro), iar imaginile – de la televizor. Glorii OTV-iste – preferata mea e femeia care susţine că poate comunica live cu Elodia – , Boci, Băseşti, Năstaşi şi (special appearance) Vadimi , Puiu Călinescu în filmele din seria BD-urilor, Gheorghe Cozorici în rolul lui Ştefan cel Mare, etc. Proiectezi colajele pe două ecrane simultan, acompaniezi live.
Premiera a fost joi, astăzi (sâmbătă, n.m.) spectacolul e la Deva, se poartă discuţii pentru concerte în Braşov, Cluj şi Iaşi. Matze e importantissim în muzica electro autohtonă – găsiţi aici o istorie foarte detaliată a isprăvilor lui. Agro e foarte cunoscut la Praga.
Inception
Ideea, spune Cristi Stanciu, vine din America. Emergency Broadcast Network, EBN, amestecau pe la începutul anilor ‘90, cu aparatură mult mai rudimentară, bucăţi de actualitate. „Foloseau un fel de magnetofoane video, n-aveau softuri precum cele de acum. Făceau loop-uri, mici bucle, schimbau, adăugau, împărţeau ecranul şi-aşa mai departe”.
„Mesajul lor”, continuă Cristi, „era unul militant, în principal anti-televiziune: bucăţi de ştiri, declaraţii dubioase. După care au început să se autoironizeze”.
Cam aşa funcţionează şi „Pericol”. Subversiv, grotesc fără măsură, dement de amuzant, câteodată grav. Înghiţim un mare nimic, pantagruelic, din decembrie ‘89 încoace.
Exasperare? „Este, dar să zicem că e ca o ciorbă de potroace după ce ai băut foarte mult – dimineaţa ai vrea ceva acrişor”.
Cristi Stanciu nu se grăbeşte să ofere interpretări de-a gata, grile de lectură.