Stiam ca spre sfarsitul lunii decembrie ne strangem cu totii, taiem un porc, umplem masina cu cumparaturi, ramanem fara bani si asa simtim ca este Craciunul.
Pe la tara, cate un copil ratacit, care venea si colinda in Ajun, imi mai aducea aminte ca e sarbatoare. Daca era zapada, simteam si mai bine ca intr-adevar a venit Craciunul de-a binelea. Bradul urias si inspaimantator din fata casei se umplea si el de omat, inaltandu-se maiestuos peste cerul friguros de iarna.
Aici, in oras, Craciunul vine in noiembrie. Mai bine zis, incepe prin noiembrie, cam dupa jumatatea lunii, si se termina pe la inceputul lunii ianuarie. Orasul se umple de beculete, de reclame, de cantece si de urari impartite cu multa generozitate de oameni in toate partile.
Din decembrie incepe o luna de dezmat, in care romanul, ca fiecare om, mananca si bea pana cade lat si zace apoi cateva zile. Mancarea din belsug a devenit un drog necesar fara de care nu traim asa cum se cuvine sarbatorile de iarna. Ne vom ura cu totii unul altuia de zeci de ori "Sarbatori fericite!", ne vom imparti cadouri, le vom trimite SMS-uri plictisitoare celorlalti, cu sutele, pentru a le arata ca vrem sa impartasim cu ei taina sarbatorilor de iarna.
Toate vanzatoarele imi ureaza "Sarbatori fericite!", de parca m-ar cunoaste de mult timp si mi-ar vrea doar binele. Parca as sti ce vrea sa imi aduca acest mos bizar care vrea din ce in ce mai multi bani in ultimul timp. Primarii din orase se strang festiv cu multimile la inceput de decembrie pentru a aprinde luminile oraselor.
Recorduri peste recorduri, brazi cat mai inalti inaltati in piete si oameni tot mai falsi in tot acest balamuc al sarbatorilor de iarna. Dupa cum spunea cineva pe la televizor, pe la inceput de decembrie, Romania se cam inchide. Ca sa petreaca.
Hipermarketurile si-au pregatit rafturil