Peter Manu, Horia Bozdoghina, "Polemica Paulescu: stiinta, politica, memorie", studiu introductiv de William Totok, postfata de Radu Ioanid, Editura "Curtea Veche" (tel. 021/222.25.36), 296 pag.

Pana sa citesc acest volum, am crezut si eu ceea ce se sustinea apasat, ca savantul roman Nicolae Paulescu este descoperitorul insulinei in 1921, ca omenirea ii datoreaza posibilitatea de tratare a diabetului. Ca atribuirea Premiului Nobel pentru Medicina in 1923 cercetatorilor canadieni F. G. Banting si J.J.R. Macleod pentru purificarea extractului de pancreas si introducerea lui in tratamentul diabetului la om e o nedreptate strigatoare la cer si un furt intelectual. Cat despre activitatea politica, despre militantismul extremist si scrierile rasiste ale savantului abia amintite cu ingaduinta de cei ce intretin oficial cultul personalitatii lui, ca martir al stiintei persecutat si in posteritate de forte oculte nu stiam mai nimic. Cum insa "scrisul ramane", toate acele carti, brosuri si articole semnate de N. C. Paulescu (1869-1931) pot fi gasite in arhive si analizate peste timp, sine ira et studio, cu impartialitatea pe care o pretindea Tacit istoricilor inca din primul secol al erei noastre. Misiune delicata pe care si-o asuma medicul originar din Romania Peter Manu, profesor de medicina interna la "Albert Einstein College of Medicine" din New York, si istoricul Horia Bozdoghina, specializat in viata politica din Romania interbelica. Ei au curajul de a releva cu documente adesea socante si partile vulnerabile ale "mitului Paulescu", exaltat fara nuante, atat de protocronisti, cat si dupa 1989, manipulat spre a hrani orgoliul national sau a justifica derapaje extremiste. Cum istoria medicinei e un domeniu nefamiliar marelui public, volumul incepe prin a trece in revista studiul clinic al diabetului, incepand cu biochimistul Oskar Minkowski si fiziologul Josef