Pierderea involuntară de urină afectează, în diferite grade, 10 la sută din populaţie, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Incontinenţa este considerată uneori simptomul unei boli, de aceea pentru prescrierea unui tratament eficient, sunt extrem de importante identificarea cauzei, dar şi a factorilor favorizanţi.
La noi în ţară, pierderea involuntară de urină, tranzitorie sau permanentă, este întâlnită la 20 la sută din populaţie. „Incontinenţa tranzitorie este determinată de cauze reversibile: infecţii urinare, vaginite şi uretrite atrofice, alcoolism, administrarea unor medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistaminice, sedative, descongestionante nazale cu efedrină)", spune medicul de familie Ruxandra Constantina de la Clinica Med-As din Bucureşti.
Femeile, de trei ori mai afectate
În unele cazuri, incontinenţa este asociată cu insuficienţă cardiacă sau venoasă, accidente vasculare cerebrale, Parkinson, maladia Alzheimer, constipaţie sau cu diabet. Numărul femeilor care se confruntă cu incontinenţă urinară (12 la sută) este de trei ori mai mare decât cel al bărbaţilor (4 la sută), mai arată datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Această diferenţă există deoarece ruptura de perineu, sarcina, naşterea şi menopauza sunt factori favorizanţi în ceea ce priveşte apariţia incontinenţei urinare.
„La bărbaţi, o principală cauză a apariţiei incontinenţei urinare este reprezentată de hipertrofia benignă de prostată sau de cancer", spune medicul Ruxandra Constantina. În cazul persoanelor de peste 70 de ani, cauza incontinenţei urinare este reprezentată de modificările fiziologice legate de înaintarea în vârstă, care determină tulburarea contracţiei muşchiului vezicii urinare. În aceste cazuri, tusea, strănutul, ridicarea unor obiecte grele determină pierderea de urină ca urmare a slăbirii planşeului pelvian.
Specialişii afi