Scriitorii Mircea Vasilescu şi Liviu Antonesei vorbesc despre forţa istorică a cărţilor clasice, dar şi despre utilitatea tehnologiei, care ne permite să ţinem în buzunar o bibliotecă de cărţi electronice. Astăzi vă supunem dezbaterii o „falsă bătălie“, cum a fost ea denumită, sau o înfricoşătoare perspectivă: cărţile de hârtie vor fi înlocuite de cele electronice?

Hârtia a fost şi încă este cea mai populară modalitate de transmitere a informaţiei, fie că vorbim de felicitări de Crăciun, de cărţi sau de presă. Însă dezvoltarea inteligenţei artificiale, începută în urmă cu 50 de ani, pune în pericol fragilitatea acestui tradiţional suport, ameninţându-i supremaţia şi existenţa.

De la „Diamantul Sutra", cel mai vechi volum cunoscut (anul 868, China), cărţile nu s-au schimbat decât din punct de vedere estetic. În negrele vremuri medievale, călugării au păstrat vie arta scrisului, copiind de mână cărţi dogmatice pentru biblioteci proprii sau pentru nobili. Abia din secolul al XV-lea, graţie lui Johann Gutenberg, s-a dat startul tipăritului pe care îl cunoaştem astăzi. În anii '70-'80, americanii puneau cap la cap reţele de internet primar pentru mediile academice. În universităţi bătea vântul schimbării şi se lucra intens la programe de computer. Conectivitatea la reţeaua iniţială, ARPANET, a crescut în timp, de la peste 300.000 de computere în 1990 la de trei ori mai mult în 1992.

Michael Stern Hart, astăzi la 67 de ani, nu a aşteptat schimbarea în 1971. Aflat în Universitatea din Illinois, a realizat printre primele avantaje ale computerelor: stocarea şi transmiterea de date prin intermediul reţelei. Intuiţia lui a fost că informaţia cea mai valoroasă o reprezintă comorile din biblioteci. Ce alt text putea să-şi aleagă mai întâi pentru a-şi pune în practică ideea decât „Declaraţia de independenţă" a Statelor Unite? Aşa a luat naştere Proiectul Gu