N-am fost membra de partid. Si prima si a doua oara cand mi s-a propus, am spus ca inca nu eram pregatita. Nu mi s-a mai propus si a treia oara pentru ca am facut o boacana, am corectat cu rosu greselile de ortografie din ultimul process verbal de dupa o sedinta de partid si mi-am facut un bine pentru multi ani.
Insa, la sedintele de partid, numite "deschise" de la un timp, eram obligati sa participam toti dar temele de "interes general" cu care eram mintiti, oricum nu mai interesau pe nimeni. De cele mai multe ori plecam pentru ca noi, cadrele didactice care nu eram membre de partid, nu aveam dreptul sa luam cuvantul, sa cerem sau sa propunem ceva, sa facem o observatie ori sa ne spunem o parere referitor la ceva. Noi doar trebuia sa existam acolo, in ultimele banci.
In ziua aceea, de la care se implinesc deja 21 de ani, nu am mai putut pleca. Sigur ca secretara bob si directorul si ceilalti din conducerea scolii stiau ceva, cunosteau activitatile de peste zi, dar pe tabla din cancelarie nu era scris nimic. In pauza a doua sau a treia ni s-a transmis prin elevul de serviciu, sa dam drumul acasa elevilor pentru ca aveam musafiri in scoala.
Mi s-a parut ciudat, era prima data cand ni se cerea sa trimitem elevii acasa pentru ca aveam musafiri. De regula, musafirii veneau pentru elevi, nu pentru noi, profesorii. Cand am realizat ca aveam sedinta de partid, era prea tarziu, eram deja prinsi in capcana. Toate iesirile din scoala erau incuiate, la fel si clasele de la parter si etajul unu asa ca nu puteam iesi nici pe geam cum mai procedasem alta data. Sedinta se tinea intr-o sala de la etajul doi.
Ca de obicei, ne-am asezat in ultimele banci, unde ne era locul, si-am inceput sa mancam paine proaspata, calda, cum nu gaseam in magazine, ca sa nu mancam prea mult, trimisa la cancelarie de peste gard, de la fabrica de paine cu c
