Izolarea lui Vladimir Voronin - care a fost până nu demult, "prieten" cu Traian Băsescu şi un "onorabil" lider din vecinătatea UE, pentru Bruxelles - a fost una dintre mizele alegerilor de ieri. Pentru milioane de moldoveni, a sosit vremea ca fostul ministru de Interne al Moldovei sovietice şi comuniştii săi, ba "proeuropeni", ba "naţionalişti moldoveni", după cum au impus-o conjuncturile politice, să fie puşi la un colţ de unde să nu mai facă jocurile.

Greu de crezut că va fi tras vreodată la răspundere pentru reprimarea brutală a protestelor din aprilie 2009 sau că va putea fi dovedit rolul său în planificarea vandalizării clădirilor Preşedinţiei şi Parlamentului. Şi nici că milioanele din conturi îi vor fi verificate scrupulos şi va da înapoi ce a furat. Doar nici mai dincoace de Prut, prin state UE, nu se întâmplă asemenea minuni.

Ceea ce s-ar putea spera este ca vorbele lui Voronin, din ajunul alegerilor de duminică, să nu mai poată deveni niciodată realitate. "Încolţit" de angajamentul a şapte formaţiuni cu şanse de a intra în Parlament să nu facă alianţe cu comuniştii, (PCRM) liderul lor nu a respins posibilitatea unor "alianţe". Soluţia lui? "Poate va tremura cineva, poate se va teme", a spus Voronin.

Pentru că nimeni nu s-a "temut" suficient, astfel încât să voteze un preşedinte cerut de comunişti, după alegerile din 5 aprilie 2009 a fost posibilă o "blocadă" împotriva PCRM. O rezolvare temporară au adus-o anticipatele de la 29 iulie, în urma cărora s-a născut Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE).

Alianţa a murit, de facto, încă din septembrie 2010, când nu a reuşit să-i aducă pe alegători la referendumul când puteau decide alegerea preşedintelui Moldovei prin vot direct. Ca un mistreţ rănit, PCRM a dovedit că mai are colţi suficient de ascuţiţi pentru a sfâşia planurile AIE, căci campania sa intensă de denigrare a referendumului