Personajele nelipsite in Capitala sunt cersetorii, de toate natiile si varstele, cu cele mai felurite povesti sau pancarte ori intonand fals si sacadat un discurs invatat dinainte. Cu totii cer, invariabil, un leu si mila trecatorilor.
Ion cere si el, ca toti ceilalti, un "ban pentru un colt de paine". Soarbe cu nesat dintr-un pet de bere, dupa care paseste schiopatand printre trecatorii din Gara de Nord.
Se opreste in fata noastra si ne cere "ceva maruntis". Isi scarpina narile inegale si accepta, resemnat, ceva de mancare. Se incapataneaza se termine continutul sticlei de plastic. Se sterge cu maneca la gura, lasa jos sacosa neagra pe care o taraie dupa el si apuca lacom, cu ambele maini, sandvisul cald. Nu multumeste.
"Golanii fura. Si aurolacii de afara, si ei fura", ne avertizeaza barbatul. Il intrebam daca fura si de la el. Isi aranjeaza cu mana stanga cozorocul, apoi zambeste sagalnic. "Daca-mi dai un leu, iti spun". Dupa ce primeste banii, uita de mancare si incepe sa povesteasca.
"N-au decat sa incerce, ca praf, praf ii fac pe toti", se bate cu pumnul in piept. Nu are mai mult de 1,60, iar geaca murdara ii ajunge pana la genunchi. Spune ca nu are familie, mama lui a murit din cauza unei cangrene la picior. Nu are nici nevasta ori copii. In schimb, are "nu una, ci vreo trei gagici".
Apuca din nou sandvisul cu degetele mici, butucanoase. Un paznic burtos, cu nasturii camasii intredeschisi, gata sa cedeze, tipa la noi. "Dati-i bautura, bautura-i mai buna ca mancarea". Barbatul mic il priveste o clipa, apoi da din mana, a lehamite.
Zambeste iar larg cand vede aparatul foto. "Asta cat face? Vreau sa-l cumpar".
Incearca sa ne convinga ca are pensie si, in plus, are si casa la tara. "De ce sa muncesc? Am bani, domnita!", continua el negocierile. Tresare cand aude v