Cei care se plimbă astăzi prin “Alei”, unul dintre primele parcuri din România, nu mai ştiu că la început a fost un parc cu tei în care muzica de fanfară era la ea acasă.

Unul dintre reperele turistice ale Giurgiului, Parcul Alei a fost amenajat pe parcursul mai multor ani, din 1831, când s-a început şi sistematizarea oraşului. În anul 1840, aici au fost plantaţi 200 de tei şi, totodată, s-a construit un bufet şi un pavilion pentru muzică. Felinarele care îl luminau utilizau lumânări de seu şi patru paznici, asigurau, doi câte doi, paza, ziua şi noaptea, non stop. Astăzi, speciile de copaci din Parcul Alei sunt mult mai diverse, de la platani şi ginko biloba, până la ulmi, stejari şi conifere. Tradiţia muzicii în parc se păstrează, mai ales la zile de sărbătoare, iar la restaurantul de lângă foişorul de muzică se poate sta la mesele de afară, atunci când este vreme bună. Parcul este iluminat pe tot parcursul nopţii, aşa că plimbările se pot prelungi şi după căderea întunericului. Muzeu de sculptură în aer liber

Bine integrate în peisaj, statuile din Parcul Alei sunt, totodată, opere de artă şi monumente istorice. Cea mai importantă, din punct de vedere artistic, este bustul lui Mihai Eminescu, operă a sculptorului Corneliu Medrea, care, străjuieşte, din anul 1938, una dintre intrările în parc. Statuia le reaminteşte giurgiuvenilor, că în peregrinările din tinereţea sa, marele poet a trecut şi pe la Giurgiu, unde a poposit vreo şase luni.

Un alt monument important este cel dedicat armatei franceze, ca un omagiu adus comandantului trupelor aliate din Peninsula Balcanică, din timpul primului război mondial, Mareşalul Foch, rămas în istorie ca “un comandant de oaste cu merite excepţionale”. Monumentul a fost instalat în anul 1920, când numele mareşalului Foch i-a fost atribuit şi parcului. Din păcate, trecerea timpului a aşternut uitarea peste memoria a